Orienteering

Blog mutat pe platforma WordPress.com

2011-03-28T21:08:00.000+03:00

Acest blog s-a mutat pe platforma WordPress.
Va astept pe noul meu blog la urmatoarea adresa:
http://gabrielsabou.wordpress.com/

Campionatul National O-Schi 2011

2011-02-16T18:26:00.001+02:00

A mai trecut un campionat de iarna... Nu stiu exact de ce, dar anul acesta m-am incapatanat sa fiu si eu prezent.Si daca tot a avut Irina vacanta, ne-am hotarat sa stam departe de Bucuresti cel putin o saptamana. Am mers la Harghita Bai (zona de concurs pentru care s-a optat in lipsa de alte variante), inca de duminica 6 februarie, insa nu inainte de a alerga la un concurs in zona Ploiestiului.
Am prins o adevarata iarna sus la Harghita Bai, cu zapada si ger, si cu zile mai mult sau mai putin insorite. Antrenamentele le-am facut pe partia de biatlon din statiune (luni-miercuri), iar joi a inceput distractia. Proba de sprint a fost prima etapa a campionatului. Lume multa la seniori pentru un campionat de iarna (cam 20 de sportivi).
Mie personal nu mi-a placut sprintul, deoarece nu puteai nici sa schiezi nici sa alergi. Urmele erau destul de inguste, prin urmare nu puteai patina (cei care au avut schiuri cu solzi au fost mai castigati), iar la coborare trebuia sa ai mare noroc sa nu cazi. Pot sa spun ca am pierdut minute pretioase, pe sectiunile unde aveam de coborat, dar aceasta e o alta discutie.
Media distanta a fost cea mai reusita din punctul meu de vedere. S-a putut schia cam 80% din traseu. Din pacate aici s-a facut diferenta intre cei care s-au pregatit cat de cat. Adevarul e ca undeva dupa jumatatea traseului, m-au cam lasat bratele. Cu exceptia unei greseli pe final, pot sa spun ca am fost chiar multumit de mine.
Lunga distanta - ziua cea mai lunga :) - a fost un test de rezistenta pentru toti sportivii. Vineri noaptea a nins naprasnic, iar sambata la concurs era o adevarata vijelie. In platou sufla un vant care aproape te dobora de pe picioare. Traseul la seniori a avut cam 16,5 km. Datorita conditiilor meteorologice (zapada mare proaspat asternuta) organizatorii au hotarat sa se dea block start. A fost o adevarata aventura. Ideea era ca ne-am vazut cam toti pe durata traseului, insa diferenta a facut-o conditia fizica si tehnica schiului. Eram deja a treia zi pe aceeasi harta, prin urmare orientarea nu a mai fost o problema.
Dupa prima bucla (pe care am parcurs-o cam intr-o ora), am venit la schimb de harta, in speranta ca am sa ma si hidratez. Surpriza! Organizatorii nu s-au gandit ca ne-ar prinde bine cel putin o cana de ceai, cu atat mai mult cu cat era o proba de lunga distanta. Am luat harta, am studiat traseul, mi-am analizat sansele si am hotarat sa nu mai continui cursa, ceea ce si acum mi se pare o decizie buna. Din punctul meu de vedere a fost o etapa de supravietuire.
In loc de concluzii am sa spun ca a fost campionatul tuturor surprizelor.
La lunga distanta s-au intamplat numai nebunii, Klaus a luat post minus, Mugur a ramas fara harta, deoarece vantul i-a smuls-o din porthart,si multi altii au abandonat din diverse motive.
Clasamentul a surprins pe toata lumea, insa daca ma gandesc ca doar 5 seniori au reusit sa termine cursa in bune conditii, poate ca nu ar trebui sa ne miram prea tare.
La stafeta nu am mai ramas, insa din ce am aflat si acolo a fost spectacol. Primele doua stafete la seniori (Brasov si Baia Mare) au fost descalificate ceea ce a dus la un clasament neasteptat.

S-a terminat sezonul de iarna si am reanceput alergarea, desi aici in Bucuresti e un ger de crapa pietrele.
Urmeaza Beograd Open pe data de 5-6 martie. Sper ca pana atunci sa vina primavara! :)

Uite Campionatul, nu e Campionatul...

2011-02-04T19:38:00.001+02:00

Nu m-am putut abtine sa nu scriu, deoarece situatia mi se pare hilara. Dar sa luam lucrurile de la inceput. Iarna aceasta mi-am propus sa merg la Campionatul National de Orientare pe Schiuri, prin urmare am facut si antrenamente de schi fond, aceasta in limita in care mi-a permis timpul si mai ales grosimea stratului de zapada. In cantonamentul de la Predeal din decembrie, am schiat, nu cat mi-as fi dorit, ci doar atat cat sa-mi amintesc cum se mananca schiul fond. In mica vacanta de la Baia Mare nu prea am avut timp de asa ceva. Surprinzator, mai ales pentru mine, in ultimele 2-3 saptamani am putut schia zilnic, n-o sa va vina sa credeti, in Bucuresti, in parcul de langa mine din Drumul Taberei, si bineateles in padurea Baneasa. Prin urmare astazi, aveam programat sa mergem la Miercurea Ciuc, pentru 2 zile de concurs, si apoi sa ramanem acolo pana joi, cand ar fi trebuit sa inceapa Campionatul. Distractia a inceput aseara, cand am auzit ceva zvonuri vis-a-vis de Campionat, asa ca am sunat pe unul dintre organizatori. Campionatul se afla sub semnul intrebarii, din cauza zapezii, prea putina in zona aleasa pentru aceasta competitie. Asa ca s-ar putea sa nu mai avem Campionat saptamana viitoare, doar daca o sa ninga. Bineanteles ca nu am mai mers nicaieri si am ramas la Bucuresti unde poti schia in voie. Acuma, stau eu si ma cuget: nu ar fi mai bine sa se tina Campionatul intr-o zona unde exista zapada, decat sa asteptam pana ninge? Este doar o idee la care poate ar trebui sa reflecte organizatorii.
Asa ca daca nu ninge, si nu se gaseste alta zona, eu propun padurea Baneasa pentru acest Campionat National de Orientare pe Schiuri:)
Pana atunci jucam la loz in plic, uite Campionatul, nu e Campionatul... :)

A mai trecut un an...

2011-01-20T12:01:00.002+02:00

Si iata ca a mai trecut un an. Am facut o mica analiza a blogului meu si am constatat ca de-a lungul anului 2010 am scris prea putin despre concursurile la care am participat atat pe plan national, cat si pe plan international.
Pai sa vedem, au fost destul de numeroase, doar ca din motive mai mult sau mai putin intemeiate nu mi-am facut timp sa scriu despre ele. Acum e un pic cam tardiv, sa dau detalii clare, asa ca am sa trec in revista in linii mari competitiile care au insemnat cat de cat ceva pentru mine.
Am sa mentionez doar Campionatul National, care a avut loc la Cluj, la finalul lunii august. Proba de sprint a fost cea la care am mers cel mai bine, in rest lunga distanta m-a lasat cu un gust amar si cu multe multe crampe pe care le-am resimtit pe parcursul traseului. La medie distanta as fi facut o cursa buna, daca n-ar fi fost o mare greseala in prima parte a traseului care m-a costat minute bune.
In octombrie a venit randul Cupei Romaniei, desfasurata langa Ploiesti. Etapa de lunga distanta - WRE - aproape ca m-a terminat fizic si psihic. Pe final, singurul gand care ma mana inainte era faptul ca termin, insa chiar si asa muschii mei obositi de abia ma ascultau. Nu a fost o proba foarte tehnica, insa pentru mine a fost foarte grea din punct de vedere fizic. Acum stand la rece si cugetand nu pot decat sa ajung la concluzia ca probele de lunga distanta pe parcursul anului 2010 nu prea mi-au priit. Solutia ar fi sa ma apuc serios de pregatire. Din pacate acest lucru e pus un pic sub semnul intrebarii. In primul rand, m-am mutat in Bucuresti, iar aici nu sunt nici pe departe conditiile pe care le aveam in Baia Mare (paduri aproape de casa, dealuri, etc). Momentan sunt nevoit sa ma invart in timpul saptamanii intr-un parc si sa alerg cu ochii in patru, ca nu care cumva sa se agate de gamba mea vreun caine vagabond. Noroc cu weekend-urile in care iesim la padure. In rest toate bune si frumoase!
Era sa uit de concursul din noiembrie de la Barcelona(TIBCN - 2010), care sincer sa fiu mi-a placut mult, chiar daca rezultatele nu au fost pe masura asteptarii mele. Au fost doua etape, care s-au tinut in oras. Prima, cea de sprint, mi-a dat serios de furca, cand pe final, dupa ce am alergat la scara de 1 :5000, am facut schimb de harta si am mai parcurs o bucla pe o harta cu scara de 1:1000. La aceasta trecere am intrat serios in ceata, si cred ca ieseam destul de greu daca nu erau si alti concurenti. Proba a fost totusi interesanta.
A doua zi am alergat cred ca vreo 9 km, intr-o zona frumoasa, destul de tehnica, cu o reprezentare pe harta indoielnica, daca nu ciudata as putea spune. Important este ca a fost un concurs placut.
Luna decembrie m-a gasit la Predeal, intr-un frumos si benefic cantonament. De aici, eu si Irina ne-am indreptat catre Baia Mare.

Am pasit cu dreptul in 2011 si am inceput anul cu alergare la Crosul Anului Nou desfasurat in Baia Mare. Se pare ca voi alerga tot anul ;)

Planuri pentru 2011? Se pare ca primul a fost deja inabusit inca din fasa. Cantonamentul in Portugalia din februarie-martie pentru mine nu se va mai concretiza, desi imi doream mult acest lucru. Motivele nu mai conteaza, cert este ca va trebui sa ma pregatesc aici.
Prin urmare Portugal O-Meeting 2011 va fi inlocuit anul acesta de o alta etapa de WRE in cadrul competitiei Beograd Open (Serbia) 5-6 martie.
Dupa aceea vor urma alte concursuri in Bulgaria, Serbia si Romania.
Sper sa ajung in iunie si la Alpia Adria Cup (anul acesta va avea loc in Croatia), la mondiale in Franta (august) si undeva prin septembrie in Macedonia si Cehia.
Ramane de vazut!
Pana una alta spor la pregatire indiferent unde va aflati!

Cupa Variant 5

2010-06-16T15:39:00.004+03:00

In perioada 30 aprilie - 2 mai, bulgarii au organizat Cupa Variant 5. Trei etape, una de sprint, una de medie si o etapa de lunga distanta - WRE.
La cea de sprint am ajuns la mustata, cred ca in momentul cand am oprit motorul masinii mai aveam maxim 10 minute pana la start (asta in conditiile in care am fost copilot de mare incercare intr-o cursa memorabila Bucuresti-Targoviste (Bulgaria):)Una peste alta soarele iti incingea creierii si distractia a fost ca 80% din sprint s-a desfasurat in poiana. Am facut si eu ce am putut, mi-am mai prins urechile pe ici pe colo, insa m-am descurcat relativ bine.

La etapa de medie distanta am incercat diverse stari sufletesti. Dupa ce ca ziua incepuse pentru mine undeva pe la 5 dimineata ca urmare a unei toxi-infectii alimentare,de-a lungul cursei am ajuns de la agonie la extaz si vice-versa. Harta a fost de slaba calitate, si undeva pe final m-am decis ca nu mai are rost sa imi bat joc de mine, asa ca am renuntat la lupta. Am terminat in spate tare, cu un timp care oricum nu ma mai interesa.

Ultima zi s-a desfasurat etapa de lunga distanta - WRE. Am pornit al doilea, cat inca mai era racoare. Am mers bine, doar ca in postul 3 harta nu mai avea nici o treaba cu realitatea, ceea ce m-a facut sa pierd vreo 3 minute. Traseul a fost lung si foarte solicitant fizic, asa ca la un moment dat nu ma mana inainte decat gandul de a termina odata. Pe ansamblu am fost multumit de prestatia mea,cu exceptia unei variante gresite, care m-a costat cateva minute bune.
Am venit pe 26, iar stradania mea a fost recompensata cu vreo 400 de puncte.

Memorial Cika Dusko Jovanovic

2010-06-16T15:15:00.004+03:00

Ce-a de 29-a editie a Memorialului Cika Duscko, a avut loc in perioada 24-25 aprilie,in Serbia in aceeasi locatie ca si anul trecut, la 80 km de Belgrad. Au fost doua etape, una de middle distance - etapa WRE, si una de long distance.
As putea spune despre acest concurs ca a fost chiar interesant, cu atat mai mult cu cat harta a fost realizata de un roman :), iar controlor IOF a fost de asemenea un roman.
Padurea mi-a placut, am avut parte si de un timp racoros ceea ce m-a indemnat la o alergare placuta. Prima zi am pornit prudent, si incet-incet am marit ritmul. In postul 2 deja l-am prins cu 3 minute pe conationalul meu (care fie vorba intr noi, a cascat niste ochi cat cepele), insa pe urma m-am cam deconectat. In postul 4 apare greseala, cam singura de pe traseu, insa m-a costat minute bune. In rest ce sa zic. Mi-as fi dorit sa fiu mai bine pregatit fizic, deoarece undeva dupa a doua jumatate a traseului am simtit ca nu prea mai am aer :)Am incheiat totusi intr-o nota optimista (am terminat pe 25 si am luat cam 300 de puncte) si un finish de mare exceptie, dupa cum se vede :)

A doua zi a fost mai mult decat o etapa de supravietuire. Un traseu lung, ingreunat de ploaia de cu o zi in urma. Noroi pana in glezne, o padure uda si eu bineanteles ca am luat startul intre primii. Urmatorii 3 care veneau dupa mine erau romani, asa ca mi-am spus ca o sa merg prudent sa vad cat de tarziu ma prind baietii. Nu prea am gresit, decat pe final unde oboseala acumulata m-a facut sa imi pierd concentrarea. Trist a fost ca dupa 100 de minute am cazut rau fizic si spre ultimele posturi mai mult m-am tarat. A fost o etapa faina, la care am venit cu vreo 35 de minute in urma locului intai, un concurs din care am avut multe de invatat as putea spune.

Brown Cup 2010

2010-05-04T16:09:00.003+03:00

Ma amuza gandul ca sarbatorile de Paste nu le-am petrecut nici de aceasta data acasa (fie vorba intre noi, nici macar nu mai stiu care e acum casa mea). Inca de vinerea mare am plecat din Baia Mare. Prima oprire a fost la Ramnicu Valcea unde am petrecut doua zile frumoase, am alergat putin si prin padurile de acolo, si ma tot intreb de ce nu se mai organizeaza concursuri in acea zona frumoasa. Dar aceasta e o alta poveste. Dupa o mica oprire la Bucuresti, cam doua nopti si o zi, am parasit meleagurile Romaniei, spre o noua destinatie, Primorsko - Bulgaria (zona in care se vor desfasura anul acesta Campionatele Europene de Seniori). Cu o mica gasca de orientaristi romani ne-am pregatit cateva zile in zona respectiva. Antrenamente intense,dificile si tehnice, dar totusi placute - cam aceasta ar fi iin doua cuvinte descrierea :)

De la Primorsko ne-am deplasat la Veliko Tarnovo pentru a alerga la Brown Cup 2010, doua zile de concurs, un sprint si o medie distanta - WRE.
Ce pot sa zic, sprintul a fost interesant, insa nu pe placul meu. Sincer nu am agreat niciodata aceasta proba, cu atat mai mult cand se desfasoara in oras. E intr-adevar spectaculoasa si de impact pentru spectatori, insa genunchii mei nu impartasesc acelasi entuziasm. Am gresit inca de la inceput, si nu am putut sa alerg nici macar la coborare. Cam atat vroiam sa mentionez.
A doua zi era etapa de medie distanta, o etapa de WRE, unde speram sa iau ceva puncte. N-a fost sa fie. Pentru mine traseul a fost criminal de-a dreptul, o padure foarte greu alergabila,care m-a terminat fizic. Am venit destul de in spate, insa cu cateva invataturi de minte :)

Cam aceasta a fost distractia din Bulgaria!

Portugal O-Meeting

2010-03-19T15:03:00.005+02:00

A trecut deja o lună de când m-am întors din Portugalia, însă sincer să fiu, până acum nu am reușit să-mi fac timp să scriu.

Aș putea spune că a fost o experiență interesantă, am stat aproape două săptămâni în Portugalia și ne-am pregătit destul de intens. Două antrenamente de hartă pe zi, în păduri cu dune de nisip și o vegetație ciudată :) A fost plăcut cu atât mai mult cât in Portugalia era deja primavară din punctul meu de vedere (am avut parte si de 15 grade), iar competitia a antrenat o masă mare de sportivi (aproape 2000 de concurenti).

După cum spuneam antrenamentele au fost numeroase și variate, și cred că m-au ajutat mult.

Competiția a început pe data de 13 februarie cu o etapă de lungă distanță. Din cauza unei accidentări pe care o aveam încă din Romania am hotărât să alerg probe cât mai scurte. Prin urmare am optat să alerg competițiile de lungă distanță la categoria M21 Br, iar cele de medie distanță la M21 A.

După cum spuneam prima zi am alergat la Br, o categorie relativ ușoară. Nu prea știu ce a fost în capul meu când am pornit, cert este că după vreo 10 minute de la start eu încă căutam postul întâi. Știam că s-a dus pe apa Sâmbetei totul. Am continuat însă, am accelerat si prin urmare au mai fost câteva greseli mari. La un moment dat am luat decizia să merg ușor si exact, lucru care a fost foarte benefic. Am terminat foarte în spate, cu un timp exagerat.

A doua zi, s-a alergat medie distanță, și am luat startul la M 21 A. Am mers relativ bine pană în postul 7, după care am făcut o greșeală care m-a costat foarte mult. Pe fondul oboselii am mai greșit și pe final, așa că nu am fost multumit nici după această etapă.

Ce-a de-a treia zi a demarat destul de nasol pentru mine. Până prin postul 5 greșisem vreo 10 minute, așa că mi-am spus că ar fi cazul să încetez. M-am concentrat, am redus din viteză și până la final am greșit nesperat de puțin. Am terminat pe un loc 7, sincer, peste așteptările mele, având în vedere multitudinea de greșeli făcute de-a lungul probei.

Ultima zi mi-a plăcut cel mai mult, deși am pornit al doilea în cursă. Din nefericire o greșeală la postul 2 m-a costat vreo 3 minute, și deja în postul 5 Marius m-a ajuns cu 4 minute. Am încercat să mă desprind de el, însă oboseala acumulată nu m-a lăsat să mă deplasez cum aș fi vrut. Cert este ca până la urmă am mers împreună și am făcut o cursă chiar bună. E drept că am avut și ceva ezitări, însă pe ansamblu a fost bine.

Ce pot să zic, a fost frumos să văd elita mondială din nou. La seniori elită au luat startul 276 de concurenți, iar proba a câștigat-o campionul mondial Thierry Gueorgiou care a făcut o cursă de excepție.

Sper să mergem și anul viitor tot în luna februarie și să stăm cel puțin o lună în pregătire.

Un nou an...

2010-02-21T18:37:00.004+02:00

A trecut ceva vreme de cand am scris ultima oara pe blog. De atunci am mai fost la concursuri, insa nu am simtit nevoia sa mentionez nimic depre ele. Balcaniada din Serbia a fost o dezamagire pentru mine, asa ca am preferat sa nu scriu nimic despre ea. Vestita Cupa Berii de la Cluj nu a fost foarte diferita fata de cea de anul trecut, exceptand doar faptul ca am fost singurul concurent care nu a reusit sa fie invaluit de fiorii lui Bachus :) Din punct de vedere competitional nu prea mai am ce scrie (pentru anul 2009), de altfel se cam terminase sezonul dupa Cupa Berii care a avut loc in octombrie am impresia. Am mai alergat ceva concursuri pe la Cernica si Targoviste si cam atat.

Anul s-a incheiat cu un frumos cantonament la Poiana Brasov unde am avut parte de toate, alergare, schi alpin, schi fond si chiar si o frumoasa zi de primavara taman in ziua de Craciun, cand termometrul masinii mele arata nici mai mult nici mai putin de 16 grade Celsius. Si cand ma gandesc ca inainte cu doua zile am alergat pana pe Postavarul la o temperatura de minus zece grade. Cred ca organismul meu a devenit foarte flexibil la treceri bruste de temperatura :)

Cam asa am incheiat anul 2009, insa nu inainte de a-mi promite ca in 2010 am sa fiu mai bun, mai puternic si mai bataios pe toate planurile: sportiv, profesional si al afacerilor ;)

Si uite asa cu planuri marete si un zambet ironic pe buze am pasit optimist spre noul an! :)

Campionatul National

2009-09-11T14:15:00.002+03:00

In acest an drepturile pentru organizarea Campionatului National de Orientare si le-au disputat baimarenii si clujenii. Prin urmare doua etape s-au desfasurat in Baia Mare (respectiv sprint si stafeta) si celelalte in Cluj Napoca.

Etapa de sprint a avut loc in Baia Mare, pe data de 25 august. Cartierul Sasar (pentru cunoscatori) a servit ca zona de alergare. In primul rand apreciez eforturile depuse de organizatori (ma refer la harta, trasare si montarea poligonului), insa din pacate reusita concursului a fost umbrita un aspect major. Cel mai grav pentru aceasta etapa de sprint a fost faptul ca s-a dat un minut pentru studierea hartii (ba din minutul 7 sportivii au avut 2 minute de studiu individual, sa te apuce rasul nu alta). Eu am plecat primul, ceea ce-mi anula din start o clasare in primii sase, insa oricum nu imi facusem nu stiu ce planuri. Am pornit destul de ezitant, si inclin sa cred ca cel mai mult timp l-am pierdut din cauza alergarii. Am gresit in vreo 2 locuri, insa nu mai mult de 3 minute. Ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost caldura foarte mare, care efectiv m-a cam sleit de puteri. Am terminat undeva pe la mijlocul clasamentului, undeva la vreo 5 minute de castigator.

La proba de stafeta am alergat doar asa formal, ca oricum nu aveam echipa. Patrasel, eu si un junior de la Alba Iulia, am format o interesanta stafeta in afara concursului. Patrasel care a alergat pe primul schimb, a venit al treilea si mi-a asigurat un avans considerabil. Partea proasta a fost ca eu eram cam la capatul puterilor, dupa ce alergasem la Cupa Ungariei. Am gresit spre primul post, iar la al treilea m-am plictisit de cate carari am facut prin ferigi. Adevarul e ca maestrul care a cartat (nu dam nume), a uitat sa treaca un valcel, care dupa parerea mea era foarte important. Dar trecem peste asta! Am schimbat al cincilea sau al saselea si am lasat lucrurile in voia lor. Pana la urma juniorul care alerga pe schimbul trei am impresia ca nu a mai terminat, insa apectul acesta este irelevant.

Etapele de medie distanta si lunga distanta s-au tinul la Cluj in cadrul concursului Transilva Trophy.
Vineri, 28 august, la ora 15 s-a dat startul pentru proba de medie distanta. Am pornit destul de in spate, si deja la postul 3 mi-am ratat sansa pentru o clasare acolo unde imi doream. La final am venit pe 22, mult sub asteptarile mele.
Etapa de lunga distanta am privit-o cu incertitudine, inca din Ungaria, unde am aflat datele tehnice. Pana la urma nu am mai terminat traseul, si am abandonat la fel ca multi alti seniori. S-a alergat pe Peana, acolo unde in urma cu 4 ani am venit pe un onorabil loc 10 (desi aveam 7 ani de pauza in acest sport). De data aceasta nu a fost sa fie!

Ultima zi a fost egalare de timp, insa din cauza vitezei am luat harta de la M 35, ceea ce mi-a cam incurcat planurile cu atat mai mult cu cat aveam un chef nebun de alergare (plouase in noaptea precedenta si in padure era o racoare placuta).

Asa s-a finalizat anul competitional, cel putin asa credeam eu, deoarece plecarea mea in Serbia era mai mult decat incerta! Pana la urma am ajuns si la balcaniada, la Paracin.

Hungary Cup

2009-08-30T06:57:00.008+03:00

Aceasta editie a Cupei Ungariei a avut loc in perioada 17-23 august si s-a desfasurat la Miskolc. Nu prea imi vine sa mentionez multe lucruri despre ea, deoarece organizarea a lasat serios de dorit. Scuza este ca s-a desfasurat in aceeasi perioada cu Campionatul Mondial, si cred ca toata energia s-a concentrat pe aceasta competitie de mare anvergura. Partea pozitiva e ca in mare, am cam alergat pe hartile de la mondiale, ceea ce este un lucru bun vis-a-vis de dificultaea terenului si trasarea tehnica. Initial, cand m-am inscris (pe la jumatatea lunii ianuarie) am optat pentru categoria M 21 E, insa pe parcurs, din cauza unei accidentari la gleza urmata de o mai slaba pregatire, am decis sa alerg la categoria M 21 B Short, ceea ce presupunea trasee la fel de tehnice ca cele de la elita, insa mult mai scurte. Au fost 6 zile de concurs, medie distanta,lunga distanta, medie distanta,sprint, lunga distanta si medie distanta.

I day - MD

Am luat startul dupa-masa, dupa calificarile la lunga distanta pentru mondiale, exact in aceeasi zona. Prima data am crezut ca finish-ul o sa ramana acelasi, dar la sosire am ramas socat ca organizatorii au facut un finish pentru copii, unde concurentii asteptau cuminti ca oile in tarc sa-si descarce SI-cardul. Asta este! Pot sa spun ca la aceasta cursa m-am clasat cel mai bine din cele 6 zile. Am venit pe locul 7, ceea ce era un rezultat bun, cu atat mai mult cu cat venisem cel mai bine dintre toti cei 4 romani inscrisi si ei la aceasta categorie destul de numeroasa (mai bine de 70 de concurenti). Nu am gresit foarte mult, doar ca alergarea mea a lasat destul de serios de dorit datoritra terenului accidentat si conditiei mele fizice ;)

II day - LD

A fost o zi destul de urata pentru mine. Am gresit mult pe o sectiune lunga (de la 2 la 3), iar nivelul m-a terminat pur si simplu. Traseul nu a fost mai lung de 6 km si ceva, insa pentru mine a fost un chin. Am venit in spate tare, deoarece la un moment dat am renuntat sa ma mai stresez cu alergarea ;)

III day - MD

O zi interesanta as putea spune. Din pacate harta nu a corespuns cu terenul in unele zone (mi-au confirmat acest lucru si altii cu state vechi in orientare), si in vreo doua posturi am cam bagat-o pe maneca :) Rezultatul a fost mediocru, la fel ca si cursa :)

IV day - sprint

Sprintul s-a tinut in oras chiar in centru. A fost interesant sa alergi printre oameni, ganguri, tramvaie si pe deasupra si pe o caldura infernala. Am pornit incet cu o ezitare care m-a costat ceva mai mult decat as fi crezut. La final mi-am spus ca am facut o cursa buna, insa timpul castigatorului m-a contrazis. Am venit cam la 4 minute de locul 1 (eu am facut cam 18 minute) si am prins doar locul 28.

V day - LD

De aceasta data s-a alergat dimineata, pe o vreme relativ rezonabila. Pe aceasta harta se desfasurase zilele anterioare finala WOC la medie distanta si proba de stafeta, iar Irina mi-a spus ca e o padure interesanta. Motivat de un mic pariu cu Irina, m-am hotarat ca ar fi timpul sa fac o cursa buna. Ceea ce aproape am realizat. Din pacate in penultimul post am facut o gafa destul de mare (am trecut de post si am inceput sa caut pe un mic platou groapa respectiva), greseala care m-a costat vreo 5 minute. Pacat! Aproape ca facusem cea mai buna cursa de anul acesta. Veneam pe locul 3, insa la final m-am clasat al 10 - lea. M-am consolat cu gandul ca totusi am mers bine, si ca am castigat pariul cu Irina ;)

VI day - MD

Ultima zi! Plouase noaptea la fel ca si dimineata inainte de start. Vremea era super pentru mine. Am zis ca daca tot se termina concursul as putea sa inchei pe o pozitie fruntasa. Cu o zi inainte, in clasamentul final eram in primii 30, insa daca faceam ultima zi o cursa buna puteam sa avansez serios. Lucru care s-a si intamplat. Din pacate si de aceasta data am facut doua greseli care m-au costat vreo 7 minute si totodata locul 3 :) Klaus a batut la mare arta cu un timp exceptional 27 de minute, ceea ce nu credeam ca e posibil. Eu am zis ca locul I vine la 30 de minute. Klaus nu a gresit si cred ca a alergat de a rupt :) Locul pe care m-am clasat a fost 8, iar pe cumulat pe o onoranta pozitie 15.

In loc de concluzii

Nu am sa scriu despre Cupa Ungariei, ci despre WOC. Am asistat pentru prima data la un campionat mondial, si pot sa spun ca mi-a placut. Am stat deoparte si am urmarit elita mondiala, cum se pregatesc sportivii inainte de start, cum alearga pe traseu, cum isi fac incheierea si recuperarea. Remarcabil! Pot sa afirm ca suntem departe de ceea ce inseamna sportivi de elita mondiala, prin tot ceea ce facem. Dar partea buna pe care am vazut-o la romani este ca fiecare si-a dorit sa fie mai bun, sa se autodepaseasca, sa invete din greseli si sa ajunga cat mai sus, spre telul suprem, spre ceea ce isi doreste fiecare dintre noi! Bafta tuturor!
Nu pot sa inchei fara sa felicit sportivii care ne-au facut cinste prin rezultatele lor. Jos palaria in fata lui Zinca in primul rand care a fost de departe cel mai bun, cat si in fata celorlalti care au facut tot ce le-a stat in putinta! Bravo piu si la mai mare! ;)

Mentor Silva Cup - WRE

2009-08-15T09:18:00.003+03:00

Desfasurata la Predeal weekend-ul trecut (8-9 august), aceasta editie a Cupei Mentor Silva a avut de toate pentru mine :) In primul rand am plecat la Predeal inca de miercuri dimineata, ca doar pe de o parte eram concurent si pe de alta eram arbitru si organizam si un mic concurs de microsprint, vineri dupa-masa, pentru lotul armatei de orientare al Romaniei si Turciei.
Ce sa spun, a fost frumos, vremea nu a fost exagerat de calda, ba mai mult pana vineri a plouat aproape tot timpul. In calitate de concurent am alergat doar prima etapa, cea de medie distanta, desfasurata sambata, deoarece era etapa de WRE, si vroiam sa mai iau ceva puncte.Duminica am fost arbitru, si dis de dimineata am mers sa montez cateva statii la posturile mai indepartate ale senioarelor si seniorilor.

Firts day - middle distance WRE

Am pornit pe traseu al 21-lea, dupa ce cu o jumatate de ora inainte de start ma facusem negru de furie ca imi era schimbat minutul de start. Probabil ca nervii dinaintea startului s-au resimtit in padure, deoarece dupa vreo 40 de minute de alergare gamba mea dreapta s-a blocat si a trebuit sa fac pauza ca sa pot incepe din nou sa alerg. Acest lucru m-a costat cam 10 minute, asa ca in loc sa fac cursa pe care mi-o propusem, am venit destul de in spate si de data aceasta. Am facut 66 de minute, insa raman cu satisfactia ca daca nu aveam probleme la picior, veneam undeva la 56 de minute, in primii 10. Asta este!
Partea buna la acest concurs a fost ca nu m-am aruncat cu capu inainte, cum fac de obicei, si am mers destul de cumpatat. Oricum padurea era departe de a fi alergabila, iar traseul a fost foarte tehnic. Important, e ca dupa cursa am fost multumit de cum am mers. Am luat putin peste 400 de puncte, si am mai urcat in clasamentul mondial :)
Oricum sunt departe de ceea ce mi-am propus. Partea buna e ca anul acesta mai am 3 etape de WRE, asa ca inca mai am sanse sa urc in clasament. Ramane de vazut ce va fi!

Croatia Open 2009

2009-07-15T07:07:00.013+03:00

Pot sa spun ca aceasta deplasare a fost o adevarata incantare pentru mine :) Ne-am hotarat sa mergem in ultimul moment (noroc cu Irina ca a stat pe capul meu si aproape ca a hotarat si pentru mine :) ), dar nu regret absolut deloc ca am mers. Joi dimineata (2 iulie) aveam sustinerea lucrarii de disertatie, asa ca mai repede nu puteam merge spre Croatia. Am cazut de comun acord sa pornim dupa ce scap de sustinere, iar Irina sa vina din Bucuresti cu masina ei, care e mai spatioasa, si sa ne culeaga din Cluj pe mine, Moni si prietenul ei Adi. Cu o escala la Alba Iulia, unde s-a imbarcat si Chelie, (care fie vorba intre noi mai avuse o tentativa de a pleca in Croatia luni, insa lucrurile nu au fost sa fie), ne-am pornit si noi in jurul orei 14, cu avant spre Marea Adriatica.
Drumul a fost lung si obositor, am condus cam 80% din traseu, partea buna e ca autostrada m-a scutit de un mare efort fizic si psihic :)
Am ajuns la Delnice, in jurul orei 1, cand toata lumea dormea :) Trec peste acest aspect, ca ma amuz din nou la amintirea acelei nopti.

I day - sprint WRE

Startul s-a dat la ora 17, iar etapa s-a desfasurat la Fuzine, un orasel superb, situat la vreo 20 km de Delnice. Am pornit increzator, primul dintre romani, insa inca de la start imi ratasem cursa. Am luat harta de la M 21 A si nu de la elita. Parte din vina o port eu, insa eu zic ca puteau pune un om acolo la care sa ceri indicatii. Asta este. In primul post m-am prins ca ceva nu este in regula, deoarece dupa descrierea de mana, ma aflam in postul 2. Mi-am zis ca e o greseala a organizatorilor, insa la final am aflat si eu ca alergasem pe un traseu cu 200 m mai scurt, lucru care m-a infuriat teribil cu atat mai mult cu cat facusem o cursa buna. Adica, fara ezitarile de inceput, zic ca veneam undeva la 19-20 minute si luam vreo 600 de puncte la aceasta etapa de WRE. Nu a fost sa fie, ma consolez totusi cu gandul ca am mers relativ bine.

II day - middle distance WRE

Pot sa spun ca aici am avut aproape un soc si a fost o etapa care m-a demoralizat serios. Daca cu o zi inainte imi spuneam ca am progresat vizibil, si ca am inceput sa merg din ce in ce mai bine, la aceasta etapa totul mi-a fost potrivnic. In primul post am gresit vreo 3 minute pana sa ma dezmeticesc cum e cu relieful acesta carstic plic de doline. In postul 3 am mai gresit vreo 7 minute, desi prima data ma oprisem deasupra dolinei cu pricina, insa postul era destul de bine dosit, iar daca nu coborai nu aveai cum sa il vezi. Ghinionul meu! Zona postului 5 a fost pentru mine Triunghiul Bermudelor, nu recunosteam nimic in teren fata de ceea ce era pe harta, directia parca o luase razna, relieful era incert si vegetatia nu imi spunea nimic. Noroc cu un sportiv mai in varsta ce mergea in aceeasi directie si care pana am luat postul nu a incetat sa imi spun ca terenul este foarte dificil :) De aici nu am mai gresit foarte mult, doar in zona postului 13. Oricum eram cam sleit de puteri, asa ca alergam mult mai incet. Am terminat obosit si demoralizat, cu gandul amar ca mai am multe de invatat.

III day - short long

Am pornit in minutul 106, iar dupa mine mai veneau doi de la categoria mea. Harta a fost de 1:15000 si mi-a dat ceva de furca la capitolul distante. In primul post mi s-a terminat cursa. Am gresit copilareste si am pierdut mai bine de un sfert de ora. Cand am reusit sa iau si eu primul post am avut un timp de 20 de minute. Mi-am spus ca la prima greseala vin catre sosire. Aceasta a aparut la postul 4, asa ca m-am hotarat sa scurtez, cu atat mai mult cu cat glezna nu se simtea foarte confortabil. Am mers usor si atent la posturile pe care mi le propusem sa le ating, si dupa vreo 90 de minute am ajuns si eu la sosire spre surprinderea tuturor :)

Dintre romanii care am participat, doar Irina a venit in primii 6, restul avand pozitii destul de in spate. Conscursul a fost foarte bine organizat, ceea ce m-a facut sa imi promit ca voi merge si la anul cand vor fi 5 etape.
A urmat relaxarea :) Marea Adriatica, Marea Mediterana, si Venetia ...mirific de-a dreptul! :)

Cupa Romaniei

2009-07-15T06:47:00.002+03:00

Demult, tare de mult a fost Cupa Romaniei. A trecut atata timp ca nici nu mai stiu ce sa scriu despre ea :) Desfasurata in perioada 20-21 iunie, concursul a lasat mult de dorit. Cel putin aceasta e parerea mea. Prima zi a fost etapa de WRE, lunga distanta, iar eu am pornit antepenultimul. Era primul meu concurs dupa entorsa, si ma intorceam sa alerg in padure dupa doua saptamani de pauza. Din pacate nici vremea nu a fost prielnica alergatului, caldura mi-a dat serios de furca. Organizatorii au facut ca traseul sa para si mai greu prin faptul ca nu au asigurat puncte de hidratare. De fapt acestea au fost, doar ca lipsea apa :)) E drept ca am pornit la final, dar cateva bidoane de apa puteau sa lase acolo, ca doar nu erau o avere. Trec peste asta, si voi spune doar ca nu mi-a placut deloc traseul. Harta, nu era foarte OK, si pentru mine dupa doua saptamani de inactivitate, pot sa spun ca a fost peste puterile mele. Am alergat vreo 100 de minute, si lucrul care mi-a pus capac a fost o mica deshidratare, completata si de reactia unui tanar care cica era arbitru. Tanarul, foarte afectat de faptul ca veneam asa tarziu, s-a hotarat sa imi aplice o corectie si m-a pus la punct cu o replica acida:"Hai mai repede ca trebuie sa strang poligonul!"
Mi-a urcat sangele in cap, am vazut rosu in fata ochilor, si deja ma si vedeam cum ii ard una peste bot insolitului arbitru. Pana la urma ratiunea a triumfat si mi-am spus ca trebuie sa imi conserv energia. Mai aveam cinci posturi, insa destul de apropiate, iar pana la final nu mai era chiar asa mult.
In urmatorul post m-am prins ca demontase deja lampionul, insa ceea ce m-a suparat a fost lipsa confetiilor. Noroc ca organizatorii s-au gandit sa lase macar tichetul. Am parcurs la pas urmatoarea sectiune (aprox 100 m) si am gasit acelasi singuratic tichet. Aici mi-am spus ca mi-am batut suficient joc de mine, asa ca m-am oprit si m-am asezat la umbra, cu gandul ca puteam sa stau mai mult in poiana dintre sectiunea 20 - 21, unde ma oprisem sa mananc fragute :)
Dupa vreo 5 minute de odihna binemeritata, am venit usor-usor la sosire cu un timp de 150 minute. Nu am fost foarte surprins de faptul ca si Vasile Zete patise cam acelasi lucru ca si mine, doar ca el in poiana de unde am mancat eu fragute, s-a gandit sa urce in meri pentru asi ostoi setea.
Una peste alta, a fost un concurs gen...survivor!
A doua zi nu am mai participat, ca aveam examen la Cluj, asa ca am luat-o pe Irina si dis de dimineata am gonit spre Cluj ca doar trebuia sa termin si eu masteratul cel incepusem in toamna!;)

Campionatul National de Noapte si Echipe

2009-06-08T07:54:00.004+03:00

Plopeni (orasul pentru pentru care alerg) a gazduit aceasta editie de Campionat. 29-31 mai, zilele de concurs. Lume multa, atmosfera faina inainte de plecare, ma refer de atmosfera de la hotel, caci la start lumea era cam dezumflata. Plouase toata ziua, era frig, si una peste alta startul s-a amanat vreo jumatate de ora. Incep sa tremur de frig, deoarece aveam doar un tricou subtire pe mine, mai alerg pe ici pe colo si in sfarsit dupa minute bune de asteptare pornesc pe traseu. Aveam minutul 3 si stiam ca am sa fiu deschizator de partii, cel putin la inceput. Il prind pe Pasol, cu 3 minute, care se incapatana sa gaseasca primul post, si o luam la fuga spre urmatorul. Triunghiul bermudelor e putin spus, cert e ca busola o luase de tot razna, nivelul si vegetatia nu pusca de nici o culoare si asa mai departe. Ma repun greu, si la final dupa o scurta analiza cu Irina constat ca ea avea 10 minute avans in fata mea in cel de-al treile post. Important e ca nu renunt, strang din dinti si trag tare. Merg bine, alerg la mare arta si termin cu un timp de 81 de minute, sub 10 pe mie, la un concurs de noapte, unde nici macar caroiajele nu se vedeau, relieful era ciudat, si... toate pisicile erau negre :)
Ma felicit totusi pentru timpul obtinut si imi spun ca nu a fost atat de rau cat putea sa fie :))

Campionatul pe echipe - ziua 1

Ziua cea mai lunga! Pornesc incet sa nu fac gafe, merg bine, si incep sa accelerez. Imi spun ca nu am mai facut demult o astfel de cursa si ma ambitionez sa vin cu 7 pe mie. Obiectiv aproape atins pana spre ultime doua posturi, cand alerg la limita inconstientei, calc cu piciorul drept intr-o groapa, glezna mi se duce, se aude un parait infricosator, si in momentul urmator cad secerat la pamant. Ma dau de doua ori peste cap, ma ridic rapid mai alerg doi metri si cad din nou la pamant. Atunci am realizat ca pentru mine concursul a luat sfarsit. Aveam o entorsa de toata frumusetea, si pana la finish ma tarasc cum numai eu stiu, si mai fac cam o jumatate de ora. Pacat! Chiar era o zi faina!

A doua zi nu am mai alergat. Totusi m-am prezentat la start, am luat harta si am pornit pe traseu asa accidentat cum eram. Doar ca mergeam la pas. Dupa 7 minute de plimbare, ma intalnesc cu Alin care se intorcea din padure, pentru ca se accidentase si el. Stam la povesti vreo 5 minute si ne intoarcem. Eu oricum aveam aparatul de fotografiat la mine. Facem poze, si dupa ceva vreme merg spre sosire, si ma plantez in ultimul post pentru imortalizarea clipelor :) Fac niste poze faine, si glumesc constructiv cu Minoiu, Leana, Relu si Alexandrescu. Ma amuza faptul ca batalia pentru lotul de juniori e mare, ca acesti oameni distinsi inca nu au reusit sa faca etape de selectie echitabile, ca lipiciul e la mare cautare si se califica doar un om tehnic care trage dupa el gasca de alergatori care il asteapta in padure, ca nu exista solutii, etc. Eu cu mintea mea nevinovata si pura :), le-am oferit niste variante, insa nu prea cred ca o sa tina cont de ele. Sincer mi se cam rupe de problema juniorilor, care din punctul meu de vedere, e cam cea mai slaba generatie, si asta nu din vina lor, ci pentru ca nu s-a gasit inca un om care sa stie sa ii antreneze la nivelul care se practica. Cine stie, poate pana la urma se va gasi. Eu stiu vreo doi care ar face treaba buna, insa din pacate nu-i lasa nimeni!
Asta este!

Distractia cu glezna m-a costat ceva. Sunt in a opta zi de pauza si a sasea de tratament de acupunctura. Sper sa imi revin cat mai repede si sa ma apuc de alergat, ca sincer sa fiu nu mai am stare! :)

Busola de Aur

2009-06-08T07:17:00.004+03:00

Desfasurata in perioada 23-24 mai, la Cluj, aceasta editie a reunit la start concurenti de toate varstele. Un week-end calduros, o padure interesanta, si sportivi in mare forma, cel putin la seniori :)
Revin cu drag la Cluj de fiecare data, mai ales la acest concurs care mi-a marcat copilaria. Si acum memoria mi-e plina de amintiri vii de la Cluj, cand concuram pe hartile de la Micus Valcele, Vistea Est, Vistea Vest, Faget 10 A, cand alergam de rupeam pamantul, cand intram in mlastini fara ezitare, cand dispaream rapid fara sa ma uit prea mult pe harta din anumite zone care mie mi se pareau ca aduceau a Zona Crepusculara :), cand ma bucuram ca ii prindeam pe traseu pe Tanu sau Adita, si cand ma intristam ca la sosire, tot inaintea mea ajungeau si luam bataie, cand era lume multa si multa veselie :)
Am privit un pic nostalgic la aceasta editie, si pot sa spun ca ma intristeaza un pic ca nu am vazut la copii bucuria de a intra in padure. Din pacate nu mai traim acele vremuri si lumea nu prea se mai inghesuie la acest sport. Totusi ma bucura faptul, ca vechi orientaristi au inceput sa se intoarca din nou sa alerge. Care pe unde poate, Open Tehnic, seniori, M 35, etc. Important e ca nu au uitat orientarea :)

Firs day - middle distance

Pentru mine a fost cel putin un traseu interesant. De la postul 1 la 2 am luat o varianta gresita, si era cat pe ce sa traversez o vale adanca rau si plina de rupturi. Noroc ca am avut sclipirea de geniu sa alerg pe langa vale si sa ocolesc. Totusi aici am pierdut cam 4 minute. In postul 4, in camp si semidesis fac o greseala de incepator, nu prea stiu exact unde sunt asa ca alerg ceva pana sa ma repun. Cand intru in post, hop si Sebi, care pornise cu 9 minute dupa mine. Imi fac rapid o analiza critica si imi spun ca nu mai gresesc, lucru care s-a si intamplat pana spre final. In postul 11 am ezitat cam 30 de secunde, si doar spre final am mai gresit vreo 2 minute. Fara greselile de inceput, veneam cam in primii sase. Asta e!

Second day - long distance 9,2 km

Aici am facut o cursa buna, pana aproape spre final. In postul 10 l-am prins pe Klaus cu 3 minute, si cateva posturi bune am alergat impreuna. Spre final trece Tamas pe langa noi ca expressu :), si eu dupa o mica rupere de ritm realizez ca mi se termina bateriile, Klaus e mai odihnit si merge mai departe. In postul urmator, oboseala si lipsa de concentrare ma face sa pierd vreo 6 minute. Ma enervez, alerg la mare arta spre urmatorul post, insa se pare ca varianta nu a fost cea mai buna. Cred ca mai pierd doua minute si vin spre ultimele 2 posturi. Aici ma prind Pepe cu Lulu, dar nervos si dezamagit cum eram ii las sa mearga si imi urmez propriile ganduri. Ajung la sosire cu un timp de 87 minute, si imi fac serioase procese de constiinta. Klaus a venit la 80, deci eu veneam la 77 daca stateam cu ei. Asta e! Oricum ca timp am venit bine, deoarece inainte de start imi spuneam ca daca vin sub 100 de minute sunt tare!

In loc de concluzii

Realizez ca inca alerg mai tare decat gandesc, lucru care ma deranjeaza, cu atat mai mult cu cat nu alerg atat de tare ca Zinca sau Tamas. Solutia e sa imi modelez gandirea pe nivelul alergarii, nicidecum sa imi setez alergarea la nivelul gandirii. Cred ca daca reusesc sa fac acest lucru cat mai repede, am sa vin si eu acolo unde mi-e locul.

Trofeul Noptii

2009-05-20T14:26:00.004+03:00

Weekend-ul trecut (16 - 17 mai) am avut parte de doua zile de concurs in judetul Prahova. Sincer sa fiu, nici eu nu am stiut ca am sa particip la acest concurs, insa spontan cum sunt (sambata dimineata inca eram in Cluj la cursuri :)) ) m-am hotarat sa dau o fuga pana la Plopeni sa alerg putin, chiar daca echipamentul meu de alergare era in Baia Mare. Cu putin efort am gasit echipament aproape adecvat in dulapul meu improvizat in portbagajul masinii :), si dupa cateva ore de condus am ajuns si eu la centrul de concurs taman cu o ora inainte de start.

La ora 21:15 a luat startul primul concurent. Deja se innoptase, iar eu aveam minutul 25. Mi-am dat drumul la alergare inca de la inceput, desi nu eram foarte incalzit, si am mers bine primele 2 posturi. In zona celui de-al treilea a aparut prima greseala. Trec de post de vreo doua ori (era o groapa in semidesis), si pana ma dezmeticesc ma prinde Patraselul cu un minut. Pana aproape de postul 7 am alergat impreuna la mare arta atat tehnic cat si fizic. Doar cu varianta de la 4 la 5 nu am fost foarte de acord, insa pana la urma a iesit relativ bine. In postul 7, Ionut iese din campul meu vizual si eu ma indrept de unul singur spre 8. Pe de o parte ma bucur ca pot merge in ritmul meu si nu mai trebuie sa alerg de sa imi scuip plamanii :) Intru in postul 8 aproape perfect si ma mir ca mai am doar un singur post pana la sosire. Traversez la mare arta desisul pana dau intr-o poteca care ma scoate la sosea, ma minunez cum un dobitoc de sofer a reusit sa rateze curba si sa intre in sant, si merg mai departe. Concentrarea mea lasa de dorit si gresesc vreo doua minute. Pana ma prind cum si ce, vad luminitele lanternelor la liziera padurii si ma indrept sa iau ultimul post. Ma surprinde faptul ca il vad pe Patrasel iesind din post, deoarece banuiam ca el terminase deja traseul. La sosire aflu ca am venit pe locul 3 la un minut si ceva secunde de Patrasel si la vreo jumatate de minut de Popic care era al doilea. Timpul de la sosire a fost ok, undeva la 39 de minute, un timp bun pt un traseu de 5,1 km organizat noaptea. Daca ma gandesc ca am gresit vreo 4 minute, pot sa zic ca am alergat chiar bine. Am ramas placut surprins ca am venit in primii 3 insa pe de alta parte a fost frustrant gandul ca am ratat primul loc, deoarece eram atat de aproape :)
Multumirea cea mai mare e ca am venit pentru prima data pe podium la seniori, la un concurs din tara, chiar daca unii din cei mai periculosi seniori nu au concurat. Dupa cum spuneam, impossible is nothing...
Duminica la medie distanta, am facut vreo doua gafe mari si am venit destul de in spate, dar pe ansamblu a fost ok. Sunt curios cum am sa alerg saptamana viitore la Campionatul National de Noapte. Ramane de vazut!

28th Memorial "Cika Dusko Jovanovic"

2009-05-12T07:21:00.004+03:00

Desfasurat in perioada 1-3 mai in Serbia, la vreo 70 km de Belgrad, Memorialul "Cika Dusko Jovanovic" a fost un concurs frumos si interesant. Traseele mi-au dat serios de furca, padurea a avut o vegetatie mai mult decat ciudata (doar pe alocuri), nivel a fost mai mult decat aveam nevoie :)

First day

Prima zi a avut loc o etapa de noapte tip skore desfasurata in parc. A fost mass-start, asa ca, majoritatea seniorilor din Romania s-au hotarat sa mearga pe varianta mai grea accesibil fizic, pentru a evita aglomerarea care cu evidenta s-a format la posturi. Am pornit in tromba dupa grupul condus de Zinca, insa dupa primele 2 posturi, o urcare mai accentuata, pe care dracii astia nu au ezitat sa o parcurga intr-un ritm de sprint, am ramas cam singur.Pana m-am dezmeticit pe unde sunt, apare si Bulgaru care gafaia de mama focului. Am parcurs impreuna aproape tot traseul, pana cand spre final, eu m-am incapatanat la un post si am gresit. Bulgaru o luase inainte, insa in penultimul post l-am prins, si am ajuns deodata. Partea proasta e ca la postul nabadaios am pierdut vreo 5 minute.

Second day middle distance WRE

Aceasta etapa a avut vreo 5 km, 17 posturi si nivel din belsug. Am mers relativ bine, doar ca pe sectiunea de la postul 6 la 7 am ales o varianta mai putin buna, si vegetatia joasa pe care am avut-o de traversat la un moment dat mi-a incurcat serios socotelile. Din 12 in 13 am gresit din nou cu alegerea variantei si am pierdut cateva minute bune. Am terminat cu 62 de minute, in timp ce Mugur care s-a clasat pe prima pozitie a facut cateva secunde peste 35 de minute. Rasplata efortului meu au fost 126 de puncte in clasamentul mondial (cei drept cu 100 mai putin decat am primit la Strazilovo Cup). Ce m-a deranjat mai tare e ca acum am fost mult mai bine pregatit ca atunci. Asta este! Una peste alta, a fost o etapa frumoasa.

III day - long distance 8,7 km 26 posturi

Am pornit al treilea in cursa, si o prima greseala a aparut in primul post. In cel de-al doilea post, austriacul (cel care venise pe locul 4 la middle), era deja langa mine. Deja erau 3 minute pierdute. Mi-am spus in gand ca am pierdut suficient pentru aceasta proba. Nu prea am mai gresit, doar ca am ales la fel ca la middle niste variante greu alergabile, si am cam pierdut timp pretios. Plus ca undeva prin postul 14 am inceput sa cad fizic. In apropiere de postul 16 ma ajunge Zinca cu 30 de minute, lucru care m-a demoralizat serios, deoarece eu aveam impresia ca nu am pierdut mai mult de 15 minute. Din postul 16 m-am miscat foarte greu, nu am mai gresit, dar am alergat destul de incet. Pana la final, Zinca (care a castigat etapa cu 61 de minute), mi-a mai dat 10 minute, cam mult pe o bucla asa scurta. Am terminat cursa cu 102 minute (daca bine retin), desi la un moment dat trageam de mine sa vin sub 100. Nu a fost sa fie.

In loc de concluzii

Partea buna e ca gresesesc din ce in ce mai putin in teren. Partea proasta e ca nu mai sunt asa atent la alegerea variantelor, deoarece aici in Serbia lucrul acesta a fost punctul meu slab. Daca nu faceam aceste gafe, la middle veneam cam la 50 de minute, iar la lunga distanta cam la 8o, ceea ce zic eu ca erau niste rezultate bune. Important e ca am mai tras ceva invataminte din aceasta experienta.
Serbia am sa o mai vad la inceputul lunii iulie, cand imi voi lua o bine meritata vacanta dupa disertatie, si sper sa stam vreo doua saptamani, pentru ca sincer sa fiu, e o tara unde ma simt foarte bine. La inceputul lui iulie la Kapaonik, sarbii organizeaza EYOC -ul (European Youth Orienteering ), si in paralel are loc si Kapaonik Open, un concurs destinat celolalti muritori de rand :), si este inclusa si o etapa de WRE, tot de middle distance, proba care a inceput sa fie favorita mea. Imi doresc sa vin bine acolo si sa fac cat mai putine greseli, ca pana la perfectiune mai am cale lunga :)
Numai bine!

Campionatul National de Semimaraton

2009-05-05T06:30:00.003+03:00

Sambata 26 aprilie a avut loc Campionatul National de Semimaraton. Organizat la Nisipoasa (judetul Prahova), acest campionat a testat serios capacitatea fizica si psihica a sportivilor. 23,2 km au fost mai mult decat suficienti pentru orice senior. Nu am sa spun foarte multe despre acest campionat, doar ca la start eram destul de sceptic daca il voi termina sau nu. Era o cursa cam peste puterile mele (fizic vorbind), cu atat mai mult cu cat eram cam rupt de oboseala dupa concursul din Bulgaria.
Am pornit in cursa, destul de relaxat si mi-am propus sa merg mai incet in prima parte. Lucrurile au decurs relativ bine pana in postul 6, unde am facut o gafa monumentala, care m-a costat mai bine de 20 de minute. M-am incapatanat totusi sa termin prima bucla, si la schimb de harta am cam sovait daca sa pornesc mai departe sau nu. In cele din urma am hotarat ca alerg si bucla a doua, care sincer sa fiu, a fost mult mai tehnica. Dupa vreo 180 de minute de alergare, a inceput sa ma ia o durere de genunchi, lucru care mi-a dat putin de gandit, cu atat mai mult cu cat pentru acest genunchi am facut 4 luni de pauza in iarna. Asa ca am decis sa ma opresc, sa nu il dau iar peste cap. Am venit la pas pana aproape de final, si cred ca in total am facut vreo 20 de km. La finalul cursei m-am incalzit cu gandul ca am renuntat mult mai tarziu decat altii! :)
Iata si invingatorii!

Velikden Cup

2009-05-04T20:03:00.006+03:00

De Pasti, mi-am luat si eu un mic concediu, asa ca am dat o fuga pana in Bulgaria vreo patru zile sa ne relaxam si noi la un concurs de orientare :) Velikden Cup, un concurs interesant organizat de vecinii nostri bulgari, in paduri cel putin la fel de interesante :) (cei care au alergat acolo, stiu de ce ma amuz). Asa ca am sa incep cu prima zi, si anume vineri 17 aprilie.
In dupa-masa acestei zile s-a desfasurat o proba de sprint in oras, o proba destul de rapida (1,9 km) si o sumedenie de posturi. Pentru mine a fost o proba destul de confuza, deoarece in multitudinea de posturi pe care le-am avut, am uitat sa compostez unul dintre ele, chiar daca am trecut pe langa el :) Asa ca la sosire, dupa ce am descarcat SI-cardul mi s-a spus 1 punch missing, lucru care mi-a elucidat complet misterul, deoarece aveam serioase dubii daca am luat sau nu postul acela. Asa ca, asa a fost sa fie. Veneam pe locul 7, dupa timpul realizat. Am facut 10,40 si s-a castigat cu 8,01.

Second day - sprint 3,1 km 15 posturi

Sambata pe la 12, cand te lovea soarele mai tare in cap, s-a dat si startul la sprint, de aceasta data in padure, caci doar se cuvenea sa avem parte de un pic de acomodare pentru zilele ce urmau :)
Asa ca am pornit in tromba, si pana sa ma dezmeticesc eu ce si cum e cu scara hartii, potecile si desisul pe care trebuia sa le strabat spre primul post, au trecut cateva minute bune. Dupa ce am luat primul post (nici nu stiu cum am reusit sa fac asta), mi-am spus ca nu mai gresesc deloc. Mi-am tinut promisiunea numai pana la postul 4 unde am trecut ca prin branza prin limita de desis care normal trebuia sa imi tempereze zburdalnicia. Dupa ce am facut cateva sprinturi pe acolo prin verde am realizat ca ar trebui sa o iau mai incet. Pana spre final am mai avut mici ezitari, si cam atat. Am venit in primii 30, un lucru mare, avand in vedere cat am gresit.

III day - middle distance 6 km 18 posturi de control

Aici a fost chiar o zi distractiva pentru mine. Manat de ambitii mari, am luat startul la final si am zis ca fug de rup pamantul pentru ca se poate. Am rupt pamantul numa pana prin zona postului 2, ca deja ajunsesem in necunoscut :) Si asa a inceput marea aventura. Ce pot sa spun, in afara faptului ca am facut niste greseli de incepator, si ca mi-am pierdut cumpatul de-a lungul cursei. Am venit pe 32, dar cu timp dublu fata de castigator, insa la egalitate cu un bulgar. Noroc cu incurajarile de pe finish!

IV day - long distance WRE 13,7 km

Pot sa spun ca aceasta zi va ramane mult timp vie in memoria mea. De-a lungul cursei cred ca m-am inteleptit si am inceput sa devin un mic filozof, ca la cat am alergat, mi-a crescut si barba. 201,40 a fost timpul meu, si pentru acest lucru am venit pe locut 27. Marea mea parere de rau a fost ca nu am luat puncte la aceasta etapa de WRE, dar asa a fost sa fie. Cred ca cel mai castigat am fost cu intelepciunea pe care am dobandit-o dupa 200 minute de efort. :)
1. sa mergi intotdeauna dupa capul tau chiar daca gresesti
2. sa crezi ca totul e posibil chiar daca muschii nu sunt de acord cu asta
3. sa te bucuri de frumusetea cursei
4. sa nu renunti niciodata atata timp cat nu iti faci rau sanatatii

E drept ca am terminat cursa datorita sau din cauza (dupa caz) a Irinei, deoarece ma saturasem sa ma tot bata la cap ca fiecare cursa trebuie dusa la bun sfarsit. Eu nu sunt tocmai de acord cu asta, si eu, mai ales la o proba de lunga distanta, imi evaluez foarte rapid sansele in timpul concursului, si stiu daca merita sau nu sa termin. Dar de aceasta data m-am incapatanat sa demonstrez ca pot duce la bun sfarsit orice concurs. Asa ca am trecut linia de sosire, mandru, ca un adevarat ardelean ce sunt!

Concluzii

Am tot stat si am cugetat ce a insemnat acest concurs pentru mine. Mult efort, o vointa de fier, si cred ca un spirit de invingator, care cu toata modestia care ma caracterizeaza, pot sa afirm ca a inceput sa se contureze. Dupa cum spuneau si cei de la Adidas (sponsorul oficial al lui Lulu :)) ), impossible is nothing...

Postas Cup

2009-04-14T21:29:00.010+03:00

Hungaria Training - Postas Cup

In perioada 6-12 aprilie am participat in Ungaria, la cel de-al doilea cantonament de pregatire pentru WOC 2009, la Miskolc. Ce as putea spune, in afara faptului ca pentru mine personal au fost niste zile foarte grele din punct de vedere fizic. Primele zile antrenamentele au avut loc in Slovacia, la 90 de km de Miskolc. A fost o experienta interesanta, sa revin la doua antrenamente de harta pe zi, lucru care nu mi s-a intamplat de vreo jumatate de an. Fizic, traseele m-au terminat efectiv, mult nivel, teren accidentat si o gramada de gavane. Am alergat niste trasee interesante. Miercuri m-am intors in Romania, iar vineri dimineata am luat din nou drumul Ungariei, pentru a putea participa la Postas Cup.

Postas Cup

First day - Sprint

Am pornit incet, sa nu fac gafe si pot sa spun ca pana in postul 6 nu am gresit deloc. De abia apoi a inceput distractia. In postul 7, nu stiam ce sa fac, sa ocolesc o vale sau sa sar in ea si sa ma bag in post. Dupa ce am ezitat putin, am ales varianta ocolitoare, si m-am felicitat pentru acest lucru, pentru ca peretii vaii, aveau catre 3 metri. Dupa ce am luat postul 7, m-am oprit pentru ca nu reuseam sa vad pe harta postul 8. M-am dezmeticit greu. Pana prin postul 14 nu am mai gresit, insa dupa aceea lucrurile nu au mai mers asa cum mi-am dorit. Pe anumite sectiuni, nu am mai citit foarte corect harta si am fost nevoit sa ocolesc foarte mult din cauza unor garduri care nu se puteau trece. Totusi tot am sarit vreo doua garduri de aproape 3 metri, insa pe final m-am hotarat sa renunt, deoarece imi iesisem de tot din sarite. Cred ca n-am trecut prin ultimele 4 posturi, ceea ce nu mi-ar fi luat mai mult de 3 minute, insa am considerat concursul o adevarata bataie de joc. Parerea mea! Una peste alta, dupa ce mi-am varsat of-ul la sosire, ne-am incolonat si am mers la o baie bine meritata!

Second day - middle distance

Aici am avut o zi palpitanta. In primul rand nu am mai prins startul in calificari, deoarece organizatorii au dat o descriere ciudata vis-a-vis de locul de concurs, asa ca noi am facut in plus vreo 120 de km. Am ratat startul, insa am alergat toti dupa amiaza in finala B. Partea proasta a fost, ca eram super nervos dupa faza de dimineata. Am pierdut si de aceasta data startul, pentru ca eu stiam ca trebuie sa pornesc in minutul 54 si de fapt eu am aveam minutul 50, si una peste alta nici nu am putut sa alerg. A fost o cursa grea, cu teren accidentat. Am facut mult pana la sosire, insa ma bucur ca am scapat teafar, fara vreo glezna accidentata.

III day - long distance - 16,2 km 670 DN 33 posturi

De data aceasta stiam ca va fi foarte greu pentru pregatirea mea fizica, si la start porneam foarte sceptic. Am alergat binisor pana prin postul 23, cand am facut o gafa foarte mare si am pierdut vreo 10 minute. De aici mi s-a cam taiat elanul, si dupa inca trei posturi, cand abia imi mai taram picioarele am mai gresit cate minute. Ba mai mult m-a suparat si o mica intindere, asa ca am luat-o incetisor la pas. Am ajuns cu greu si in al doilea punct de hidratare, si vreo 4 posturi nu le-am mai luat, ca oricum sarisem serios din grafic. Am ajuns la sosire rupt de oboseala, insa cu satisfactia ca am alergat vreo trei ore. Zic ca a fost un bun antrenament pentru Campionatul de Semimaraton din 26 aprilie.

In loc de concluzii

Am tot stat si m-am minunat de modul cum alearga strainii. La medie distanta m-au batut si fetele pe anumite sectiuni, si chiar daca am tras de am rupt nu am putut sa alerg in ritmul lor. Stau si cuget, cat sunt de departe de elita mondiala, nu vorbim de aspectul tehnic, ca aici stiu demult ca am serioase lacune, ci ma gandesc la partea fizica unde tot timpul am excelat. Ma intristeaza gandul ca imi va lua timp indelungat sa ajung la nivelul lor, vorbesc de pregatirea fizica, insa ma bucur ca am reusit sa vad cam pe unde ma situez. Partea buna e ca voi participa la cateva concursuri internationale si voi putea sa imi urmaresc progresele, pentru ca fie vorba intre noi, am inceput sa progresez atat fizic cat si tehnic. Ca mai am multe de invatat, asta e o alta poveste, important e ca stiu ca se poate :) Urmeaza 3 zile de concurs in Bulgaria, iar eu voi fi acolo. Sper sa am o comportare cat mai onorabila. Numai bine!

Strazilovo Cup

2009-03-30T22:05:00.009+03:00

Weekend-ul trecut am fost in Serbia unde am participat la Strazilovo Cup. Doua zile de concurs, sambata s-a tinut etapa de medie distanta - WRE, iar duminica a fost lunga distanta. Am sa incep prin a spune ca a fost un concurs interesant, care mi-a testat serios taria de caracter, vointa si darzenia, ce sa mai vorbim de abilitatile fizice si intelectuale :) Au fost doua zile foarte solicitante, cu trasee mai mult sau mai putin tehnice, insa cu certitudine foarte grele fizic. Si asta nu o spun numai eu, ci cam toti cei care au participat! :) Dar sa o luam usor cu inceputul.

Firs day -middle distance WRE 5,7 km 235 m 18 posturi

Startul a fost la ora 12, iar eu am plecat in minutul 82. Am pornit ultimul de la categoria mea, si pana am luat startul am apucat sa vad pe linia de sosire o multime de seniori. Mugur, care era favoritul a terminat traseul cu 34,21 un timp foarte bun. Mi-am zis ca daca vin pe la 45 ma declar multumit. Nu am reusit performanta asta, insa am venit cu un timp de 56,36 desi la un moment dat credeam ca vin sigur sub 50 de minute. Din pacate pregatirea fizica si-a cam spus cuvantul, asa ca nu am avut de ales si am fost nevoit sa urc la pas dealuri pe care teoretic trebuia sa le alerg. Asta este, pe ansamblu a fost relativ bine. Ca o mica descriere a cursei, voi spune ca in primul post am gresit cam un minut, lucru care m-a deranjat putin, insa mi-am revenit pe parcurs. In postul 5 am avut o ezitare de vreo 30 de secunde, in 7 am coborat un pic mai jos de reper si cred ca am mai pierdut vreun minut, iar sectiunea de la 10 la 11 m-a terminat fizic efectiv. Pe aceasta sectiune am avut o diferenta de nivel de vreo 50 de metri si cred ca am pierdut din alergare cel putin 5 minute, lucru care m-a infuriat teribil, cu atat mai mult cu cat am si bajbait putin si in zona postului. In 12,13 si 14 am mai gresit asa pentru palmares si cam gata cu greselile tehnice. Partea proasta era ca de abia imi mai urneam corpul din loc, iar picioarele ma ascultau cam greu.
Pana la urma am terminat in forta cu un finish de mare efect. Poate poza aceasta e mai edificatoare :) Am terminat traseul pe locul 27 si am punctat pentru prima data anul acesta in World Ranking. Sunt 226 de puncte pe deplin meritate! :)
Ca un minus pentru romani a fost trecerea brusca de la o temperatura scazuta la aproape 20 de grade, cat au fost sambata la concurs. Am avut senzatia ca ma sufoc de cateva ori pe traseu, si muream de sete chiar daca am alergat numai 56 de minute.

II day - long distance 9,3 km 440 m 27 posturi

A fost o zi grea pentru mine. Am pornit in minutul 60, printre ultimii si am mers bine primele posturi. In postul 3 il prind pe un sarb care pornise cu 2 minute in fata mea. Postul 5 il iau in fata lui, chiar daca pierd mult timp pe urcare si timpul curge in defavoarea mea. In 6 gresesc cam 2 minute si ma enervez teribil. In 7 ne adunam vreo 6 sportivi si maturam zona. Apare Mugur de nicaieri (care fie vorba intre noi, pornise la 10 minute dupa mine) si intra direct in post. Pana il iau si eu, Mugur se face nevazut. Il vad meteoric intr-o coborare de mare efect si imi dau si eu drumul la vale la mare arta. Intru direct in post si merg mai departe. Pana prin 15 am facut putine greseli, dar oboseala ma apasa din ce in ce mai tare. Pe final, mai mult m-am tarat, lucru demonstrat prin faptul ca pe o sectiune am facut 18 minute, in conditiile in care s-a alergat cu 7 minute pe varianta aia. A fost greu, cam peste puterile mele, dupa vreo 60 de minute de alergare am mers foarte greu. Am terminat cu 109 minute, pe un onorabil loc 21, dar la o mare diferenta de locul unu care facuse 62 de minute. Pe cumulat am venit pe 19, am prins top 20 :)

In loc de concluzii

Mi-a placut foarte mult concursul, iar Serbia este o tara foarte frumoasa, cu oameni demni si impacati cu ei insasi. Nu am vazut agitatia din Romania, nici traficul haotic de aici. Stradute frumoase, orase ingrijite si masini din anii '80. A fost frumos. Vis-a-vis de concurs pot sa spun ca am avut numai de invatat din aceasta experienta. Am vazut cam pe unde ma situez la ora actuala, insa zic ca sunt pe un trend ascendent atat din punct de vedere tehnic cat si fizic. Mai am mult de tras pana o sa ajung unde mi-am propus, si s-ar putea sa imi ia mai mult timp decat am crezut, insa stiu ca e posibil. Ce altceva as putea sa mai spun. Urmeaza Postas Cup, in a doua decada a lunii aprilie, iar eu voi fi acolo. Sper sa am o comportare onorabila :)

Szabolcs Nyirseg Kupa

2009-03-10T18:16:00.006+02:00

Weekend-ul trecut am participat la un concurs in Ungaria. Doua zile, cu vreme destul de urata, cu ploaie si vant de iti ingheta respiratia, cu trasee interesante si destul de alergabile, si cu foarte multe posturi :)

First day - long distance 13,4 km -29 PC

Stiam ca va fi un traseu foarte greu pentru mine, in primul rand pentru ca de abia m-am apucat de miscare, si in al doilea rand pentru ca era cam primul concurs de orientare de vara in anul acesta. Am pornit printre ultimii, si o buna parte am alergat relativ bine. In postul 6 a venit prima greseala si am stat cateva minute bune pana m-am edificat. Adevarul e ca erau niste drumuri facute de caruta care nu erau trecute pe harta, dar asta conteaza mai putin. Cam doua treimi din traseu le-am alergat la capacitate destul de buna, insa ultimii 3-4 km i-am parcurs in alergare usoara si aproape contrar vointei mele. Spre ultimele posturi nu am mai reusit sa ma concentrez si am gafat aproape copilareste. In cele din urma manat de vointa, frig si vant (nu neaparat in ordinea asta :) ), am trecut si eu linia de sosire dupa 131 de minute de efort, taman cand ma prindea un carcel :)
A fost o experienta interesanta, chiar buna, daca stau sa ma gandesc ca am sa ma profilez pe etape de acest gen.

Second day - middle distance - 5,7 km 25 PC

A fost o zi frumoasa, desi ploua cand am pornit in cursa si ma intrebam daca am facut un lucru bun cand am luat hotararea sa alerg in tricou cu maneca scurta :) Traseul a fost foarte alert, cu multe posturi de control, cu sectiuni intre 1 si 3 minute, cu o sumedenie de ruperi de ritm cu desisuri mai mult mai putin alergabile, cu spini, cu scaieti cu pamant moale si cleios... Nu am gresit foarte mult, insa nu am reusit sa alerg pe toata durata traseului la capacitate maxima. Am terminat cu un timp de 50 minute, si cu un finish remarcabil :) A fost o cursa frumoasa, si m-am simtit bine.
Pe cumulat am venit pe locul 8. A fost un concurs interesant si sincer sa fiu mi-a placut, chiar daca vremea ne-a fost potrivnica. Urmeaza Serbia, Strazilovo Cup, la sfarsitul lunii. Voi fi prezent si acolo si sper ca voi avea o prestatie buna :)

Campionatul National O-Schi II

2009-02-23T16:50:00.004+02:00

Weekend-ul trecut au avut loc ultimele doua probe de campionat, medie distanta (sambata) si stafeta (duminica). Padurea in care s-a concurat, a fost cea de la Borzont, aflata cam la 12 km distanta de Bucin (locul unde s-au desfasurat in urma cu o saptamana etapele de sprint si lunga distanta).
Si daca tot imi spunea un orientarist ca nu am scris inca nimic despre acest concurs ma gandeam sa fac o analiza cat mai obiectiva (cred ca mi-e dor de vremurile cand lucram in mass-media :) ).

Middle distance

Startul s-a dat la ora 12:00. Am plecat printre primii si am avut parte de cateva averturi pe parcursul traseului. Aproape ca am ratat startul (probleme tehnice cu porthartul si legatura de schi), m-am dezmeticit destul de greu pe prima sectiune si am avut impresia ca avansam foarte greu. Ma mir ca pana in primul post nu m-a ajuns nici un adversar. In postul 3 ma ajunge Emil cu 6 minute, si imi spun ca am sa merg cu el. M-am razgandit dupa primii 100 de m, deoarece am optat pentru o alta varianta decat el. Aerul rece imi dadea serios de furca si pe deasupra mi-am pierdut si sina de la legatura. A fost interesant sa schiez asa :) Rand pe rand m-au ajuns adversarii, asa ca prin postul 5 m-am hotarat sa o las mai moale, ca oricum sansele de a intra in primul esalon erau aproape minime.
A fost o etapa interesanta, m-a facut sa zambesc faptul ca de la postul 8 la 9 nu s-a putut schia si am alergat cu schiurile in mana. In rest ce pot sa spun. Fie vorba intre noi, m-am amuzat copios ce greseli pot sa faca pe traseu orientaristi cu state vechi, si ma gandeam ca eu stau mai bine decat credeam la acest capitol :) M-a mai distrat un lucru. Cei de la 20 de ani, care emit pretentii de mondiale si fac pregatire la greu, pe acelasi traseu ca seniorii, au venit cu niste timpi jenanti de slabi. Pe cativa i-am batut si eu, si afirm ca eu mai mult m-am plimbat decat am schiat. Dar asta e mai putin important.
Campion absolut a fost si de data aceasta Klaus, care a umilit practic locul 2, diferenta fiind de aproape 9 minute :)

Stafeta

La aceasta proba, din pacate nu am participat. Pentru cei care nu stiu, am hotarat ca e mai bine pentru mine sa raman la clubul Metalul Plopeni, asa ca desi cu ceva timp inainte mizam pe o stafeta la clubul la care era cat pe ce sa ma transfer, s-a dovedit ca pana la urma sa raman doar in calitate de spectator. Ziua de duminica a fost frumoasa, asa ca m-am multumit sa fac fotografii in postul video, la finish, si undeva sus in padure. Stafeta a fost interesanta, locul I a revenit cum de altfel era de asteptat, Brasovului :) Lupta a fost interesanta pentru locurile II si III. Craiova s-a situat pe pozitia secunda si reprezentativa Maramuresului (doi sportivi de la Maratin + unul de la Garage Racing) a venit pe III. Sincer imi pare rau de stafeta de la Electrosistem a seniorilor, unde Lulu a facut un adevarat efort de vointa sa termine traseul dupa ce s-a accidentat serios la genunchi. Pacat ca schimbul 3 a dat serios cu bata in balta :) Dar se mai intampla si la case mai mari :)

In loc de concluzii

Particip la un campionat de iarna dupa 11 ani de pauza si din pacate vad aceeasi raca intre cluburile din Maramures, la fel ca atunci cand eram junior. Pacat ca lumea se tine de lucruri slabe. Am sa incerc sa nu comentez aceste aspecte, si am sa-mi vad de clubul meu, asa ca un sportiv de mana a doua, dupa cum m-au catalogat cativa de aici din judetul meu, care se pare ca nu mai incap de mine. Sincer, ma doare in cot de parerea lor, si pe de o parte ma intriga faptul ca ei nu pricep ca eu m-am intors la acest sport dupa multi ani de pauza, si in primul rand vreau sa ma simt bine, si de abia apoi sa ajung la performanta. Dar daca da Domnul si ma enervez s-ar putea sa ma apuc serios de miscare si sa-i umilesc prin prestatia mea pe cei care nu mai incap de mine!
Acestea fiind spuse, consider ca sezonul de iarna s-a incheiat si s-a dat startul pentru orientarea de vara, cea care mi-a fascinat copilaria.
Bafta tuturor la pregatire, si abia astept sa ne vedem la concursuri!

Campionatul National O-Schi

2009-02-16T07:50:00.001+02:00

E luni, e dimineata si mintea inca imi e brazdata de imprsiile si gandurile de la Campionatul National de O-Schi. Sambata si duminca a avut loc la Bucin, doua zile de campionat, sprintul si lunga distanta. Din punctul meu de vedere au fost si plusuri si minusuri. Pentru mine cel mai mult a contat abundenta zapezii, pot sa spun ca a fost un campionat unde puteai sa schiezi tot traseul. Partea proasta era ca urmele batute dadeau serios de furca concurentilor. Si cand spun asta ma gandesc la variantele unde sportivul urca, urma batuta fiind cam de un metru latime, pe care sincer sa fiu eu nu am putut schia nici patinaj nici clasic. Dar asta are mai putina importanta. Eu sunt foarte multumit de prestatia mea, desi cine va vedea clasamentul ar putea spune ca nu am obiective foarte inalte. Vreau doar sa spun ca ma intorc la orientarea de iarna, dupa 11 ani de pauza, timp in care singura tangenta cu acest sport a fost doar cu schiul alpin, ceea ce e foarte diferit de stilul de schi fond. Nu caut motive pentru a-mi justifica rezultatele, oricum eu am venit la acest campionat sa vad daca imi mai place orientarea de iarna, si nu pentru a da lovitura. Una peste alta, a fost bine. Sprintul mi-a dat putin de furca, si pot spune ca sectiunea de la postul 2 la 3 m-a terminat fizic. Lipsa pregatirii s-a vazut clar. Am mai gresit ce-i drept si la orientare, insa inclin sa cred ca pregatirea fizica a fost decisiva la acest campionat.
La lunga distanta satisfactia cea mai mare pe care am avut-o a fost faptul ca am terminat traseul, cu un timp de 108 minute, asta in ideea in care campionul, Klaus, a facut vreo 64 :) Am ceva de recuperat, insa nimic nu este imposibil.

Sincer ma mai gandesc daca ma apuc serios de miscare. Deocamdata trebuie sa imi clarific niste lucruri cu clubul, defapt hotararea mea e luata deja, sper totusi sa nu mi se bage bete in roate. Pentru ca eu m-am intors in acest sport frumos, din placere, si il practic in masura in care am timp liber si sincer sa fiu performanta la cel mai inalt nivel in aceasta ramura nu este pe primul loc in viata mea. Nu ca nu mi-ar place sa fac asa ceva, doar ca din diverse motive nu pot sa ma axez doar pe sport. Important e ca ma simt bine cand il practic si deocamdata imi e de ajuns. O sa vedem totusi cum o sa decurga lucrurile.
Saptamana aceasta in weekend se desfasoara tot in zona aceea celelalte doua etape de campionat, medie distanta si stafeta. Si eu voi fi acolo, chiar daca nu voi concura. Felicit organizatorii si sportivii care s-au pregatit intens, si sper ca la anul sa urc in prima jumatate a clasamentului :)

Hungaria trainning

2008-11-06T13:57:00.005+02:00

Au trecut aproape doua saptamani de cand m-am intors din Ungaria, si sincer sa fiu vroiam sa postez si aceasta experienta. Am stat la Miskolc, locul unde se va desfasura anul viitor Campionatul Mondial de Orientare (WOC 2009). Practic a fost primul antrenament oficial in zona mondialelor, si pot sa spun, ca am avut sansa sa vad toata elita orientarii mondiale. Am vazut cum se comporta campionii mondiali, am constientizat ca daca te pregatesti serios ai si rezultate, am ramas placut surprins de modul cum alearga in padure nordicii si elvetienii, de cat de repede se orienteaza in teren si cat de putin timp pierd in zona postului. Am vazut care imi e adevarata valoare in momentul de fata, si am ramas putin dezamagit de locul unde ma aflu acum. E bine totusi, ca stiu de unde pornesc, si cat am de muncit ca sa ajung acolo unde mi-am propus. Drumul va fi lung si anevoios, insa sunt convins ca daca voi fi perseverent si daca sanatatea si timpul imi va permite sa ma pregatesc asa cum mi-am propus, sunt sigur ca voi ajunge acolo unde vreu! :)
Au fost si plusuri si minusuri in acea saptamana de pregatire intensa. Am reanceput sa fac doua antrenamente pe zi, a fost interesant ca le faceam in padure, cu harta si busola, la un tempo destul de ridicat. Multumesc colegilor mei, cu care practic am lucrat atat de bine. Am fost o adevarata echipa, care seara discuta pe marginea greselilor facute in padure. Pacat ca joi la primul antrenament mi-a cedat genunchiul, si pe parcursul celor trei zile de concurs mi-a trebuit sa fac un adevarat efort de vointa pentru a alerga o parte din trasee. In alta ordine de idei pot sa spun ca mi-a placut foarte mult acolo, si sincer sa fiu am simtit din nou ca acolo e familia mea, intre atatia sportivi de natiuni diferite care au in viata aceleasi teluri. Mi-a placut ceea ce am vazut :) M-am intors acasa mult mai motivat si am inceput sa cred ca daca chiar iti doresti cu adevarat ceva, daca iti canalizezi energia in acea directie, sigur vei obtine ceea ce ti-ai propus :)

Campionatul pe echipe

2008-10-28T20:34:00.004+02:00

Tocmai am recitit articolul de mai-nainte si ma gandeam ca nici macar nu ar merita sa mai scriu de circul de la Baia Mare. Doar ca ar fi incorect sa nu scriu despre acei putini oameni care chiar si-au dat silinta sa iasa un concurs reusit. Despre stafeta nu am sa scriu nimic, pentru ca nu merita nici un cuvant de spus. Campionatul de noapte a fost interesant, nu am facut decat o parte din traseu deoarece am abandonat, ca oricum vroiau sa ma descalifice ca doar am avut indrazneala sa fiu in zona de concurs cu doua zile inainte tocmai pentru a dovedi o marsavie! Cat tupeu jegos au unii! :(
Dar sa lasam deoparte netrebniciile!

Campionatul pe echipe - etapa I

Concursul s-a tinut la Ardusat. Vremea a fost placuta, dupa ce ca vineri alergasem pe ploaie si pe un frig care mi-a patruns pana in maduva oaselor. Poate Cineva de acolo sus a facut dreptate vineri si le-a platit organizatorilor asa cum meritau!Dar asta e o alta poveste!
Sambata a fost cald si bine! Am pornit destul de relaxat in concurs si am facut o cursa relativ buna. Traseul a fost foarte alergabil si am gresit destul de putin. E drept ca mai am de lucrat la pregatirea fizica, dar pe ansamblu am fost multumit. Nu am sa intru in prea multe detalii, insa pot sa spun ca sunt pe un trend ascendent :)

Etapa II -Bargau

O padure interesanta, cu un traseu la fel de interesant. Am pornit tare dar am si gresit. Pana in postul 6 aveam deja 7 minute greseala. Pe urma m-am concentrat si am mers mult mai bine. Am alergat si cu alti sportivi, si sincer sa fiu am ajuns la o concluzie foarte inteleapta, mai bine fac ce ma taie capul si imi fac autocritica daca gresesc, decat sa ma iau dupa altii si sa bramburesc. In alta ordine de idei, a fost un concurs foarte fain, si sincer sa fiu ma bucur ca mai am o harta unde pot sa ma antrenez.

In loc de concluzii

Bucuria concursului a fost umbrita doar de acel incident pe care l-am relatat mai jos. Mi-am spus ca de acum inainte nu am sa mai particip decat la concursuri in Cluj si in rest am sa merg in Ungaria. Am sa fiu mult mai castigat! Sunt convins de lucrul acesta :)

Sunt scarbit! :(

2008-10-28T20:16:00.003+02:00

Da domnilor, strig sus si tare ca sunt scarbit de ceea ce se intampla in orientarea romaneasca! Sunt de-a dreptul scarbit de tupeul jegos al unor oameni, pe care sincer sa fiu mi-e greu sa-i numesc asa, sunt scarbit de faptul ca li se acopera toate furturile si mizeriile pe care le fac! Sunt scarbit ca am fost amenintat, pentru ca am avut curajul sa depun o amarata de contestatie, ca am fost aprope luat la bataie, de cel pe care l-am prins furand! Da, l-am prins furand in acest sport frumos, l-am prins " cu mata in sac" si tot el a fost acela care s-a revoltat si s-a dedat la amenintari si alte lucruri de joasa speta! Sunt scarbit, ca Federatia incurajeaza astfel de practici, sunt surprins ca doar doi oameni au fost alaturi de mine in incercarea de a dovedi ceva atat de evident! Rusine! rusine! rusine! tuturor celor care au preferat sa taca si m-au lasat singur sa lupt! Sunt de-a dreptul oripilat cata marsavie este si in acest sport, si sincer sa fiu ma sperie gandul ca nesimtititii se dedau la tot felul de hotii ca sa castige un amarat de campionat! Pentru ca, desi imi pare rau sa recunosc lucrul acesta, totul a fost o mare vrajitorie, un balci, un circ cu acelasi scenarii cu trasee pe care unii mergeau la memorare, de parca ar fi fost campioni mondiali. Recent m-am intors din Ungaria, si am avut placerea sa-l vad pe campionul mondial la medie distanta, vestitul Thierry Gueorgiou, in plin concurs. Am stat si am admirat felul in care alearga si citea harta. Si va rog sa ma credeti, citea harta, nu mergea la memorare. Acest lucru a fost posibil doar la noi, la stafeta si la noapte, cand juniorii care nici macar nu s-au vazut la europene in Elvetia, mergeau cu ochii inchisi practic. Rusine, rusine, rusine! Mi-e scarba de ceea ce am vazut!
Ajunge, oricum am acordat prea multa atentie acestui subiect care practic imi repugna!
Rusine hotilor! rusine, rusine, rusine!

Cupa berii

2008-10-27T07:45:00.007+02:00

Recunosc, ma fac vinovat ca nu am mai postat demult pe blog. Indolenta, lipsa de timp, cine mai poate stii? :) Sper ca acum am sa ma achit onorabil de responsabilitati. Aseara m-am intors din Ungaria dupa o saptamana de pregatire pentru mondiale, ma rog, a fost primul official trainning for WOC 2009, Miscolck, Hungary :) Dar am sa ajung si acolo. Acum am sa scriu despre Cupa Berii, la care de vreo 4 ani tot am incercat sa ajung. Anul acesta am reusit si am avut o participare reusita zic eu, prietenii stiu de ce :)
Pai, am sa incep sa spun ca "vinovatul" e Simon Andras alias Sunny from Cluj Orienteering, omul care practic a pus bazele acestei cupe. Concursul a avut loc in 11 octombrie, la Cluj in padurea Hoia. Au fost 5 bucle de facut si de dovedit 6 beri la 0,33 l. Pentru necunoscuti voi spune doar ca fiecare concurent avea scris numele pe un carton langa care stateau cuminti 6 beri :) Se lua harta, se deschidea prima bere si incepeai s-o dai pe gat. Dupa ce o terminai porneai pe prima bucla. Dupa prima bucla mai bagai o bere si apoi mergeai pe a doua bucla. Si tot asa pana la final. Sincer sa fiu, a fost un adevarat efort de vointa sa ingurgitez atatatea beri, mai ales eu care sunt degustator de vinuri :), dar cu un mic ajutor din partea lui Zinca am terminat fara sa fiu descalificat :) Recunosc ca la a sasea bere am pierdut podiumul. Am sosit al treilea din padure, dar pana am terminat ultima bere a durat vreo 7 minute, timp in care am pierdut locurile 3, 4 si 5. Asta este! :)
Una peste alta, concursul a fost extraordinar de fain, vremea a tinut cu noi, si orientaristi prezenti inca in acest sport si fosti orientaristi s-au reunit din nou in familie. A fost ca o reuniune de an :) Mi-a placut foarte mult atmosfera. Felicit organizatorii, si promit ca la anul organizez si eu de Sarbatoarea Castanelor Cupa Vinului sau a mustului, inca ma mai gandesc pe ce sa ma axez :)
Pana una alta ia vedeti cat de multi am fost si cat de faina a fost atmosfera :) Felicitari organizatorilor si ii anunt de pe acum ca la anul voi merge negresit, prietenii stiu de ce! :)

2008-10-01T18:18:00.002+03:00

Crosul Castanelor

2008-10-01T17:52:00.006+03:00

Sambata trecuta, taman a doua zi de castane, ne-am strans cu mic cu mare la Crosul Castanelor. Vreme faina, lume multa, parcul parca fremata de dorinta. Ma hotarasc greu cu ce sa alerg, ca eram putin racit, de fapt eram in faza terminala (multumesc asistei medicale care a fost alaturi de mine si m-a doctorit cu ceai fierbinte si vin cald), si in cele din urma optez pentru tricou si o pereche de pantalonasi mai scurti, pe care i-am primit de la un bun samaritean :)
Startul s-a dat din parc si punctul de intoarcere a fost la Cabana a II-a. Teoretic am fost multumit de acest traseu, ca doar acolo ma antrenez cel mai des.
Am pornit in mare tromba, cot la cot cu Ionut, si o bucata de timp am fost in fata bine. Strategia mea era sa pornesc tare, si cand ma prind baietii alergareti sa fac cumva sa tin ritmul lor. Din pacate cand m-au ajuns, ei s-au dovedit a fi prea sprinteni pentru mine, asa ca i-am insotit doar cu privirea si eu am lasat-o mai usor. Una peste alta, am alergat bine, la Cabana a II-a aveam un timp relativ bun. Mi-am spus ca accelerez cat pot pe coborare. Din pacate nu am reusit sa fac lucrul acesta, pentru ca dupa primii 500 m de coborare m-a luat o durere de ficat ca am crezut ca si crap. A trebuit sa incetinesc vizibil ritmul ca sa nu fac cine stie ceva. Am pierdut pe coborare vreo 2 minute, insa am fost foarte multumit de rezultatul final: 30,08 minute pe o distanta de 7,6 km cu nivel destul de mult.
La sosire mi-am revenit destul de greu dupa excesul de efort, si cam toata ziua m-am simtit bizar.
Am participat chiar si la un mic concurs de orientare la vreo ora de la sosire, insa mai mult in calitate de fotograf :) Ia uitati ce am reusit sa imortalizez :)

Campionatul National

2008-09-09T07:44:00.008+03:00

Stau in fata calculatorului si ma gandesc ce as putea scrie despre aceasta editie a Campionatului National. Sa nu ma intelegeti gresit, as putea scrie foarte multe, insa prefer sa scriu doar ce cred eu ca merita :)
Nebunia a inceput miercuri, 3 septembrie cu proba de sprint. Centrul de concurs a fost la Pensiunea Rustic, din Baia Sprie. La ora 4 s-a dat startul. Totul frumos aranjat, ca doar practic a fost si Campionatul Balcanic la noi in Maramures, iar organizatorii au facut eforturi serioase pentru ca totul sa iasa bine. Prima data au pornit cei din loturile tarilor participante la balcaniada. Sprintul e o proba rapida. Eu am avut 2,7 km si am alergat de am crezut ca crap la un moment dat. Am pornit in spate, prin minutul 90, daca bine tin minte. Dupa ce iau startul incep sa sprintez spre postul K, ma debarasez de folia care imi proteja harta, si studiez traseul din alergare. Primul post il iau fara probleme, de altfel era destul de greu sa ratez ditamai biserica. La al doilea ma uit sumar pe harta si cred ca postul e amplasat in statia de autobuz. Am o mica ezitare, dar ma repun rapid si il iau si pe acesta. Spre al treilea incepe aventura. Din cauza vitezei, nu studiez foarte bine sectiunea, alerg de rup pamantul, sar peste postul 3 si ma bag direct in 4. Nu realizez ce am facut de abia dupa cateva secunde pretioase. Ma repun, ma intorc la 3 si apoi vin din nou la 4. Distractia aceasta m-a costat mai bine de 2 minute. Accelerez la urmatoarele posturi si mai am o ezitare la cel de-al saselea, pe care efectiv nu il vad. In schimb ma indrept spre altul. Realizez destul de repede si ma intorc. Aud vocile pline de repros ale copiilor spectatori care strigau la noi mai ceva ca la hotii de cai : "io ti-am zis nenea ca-i aicea, da' tu nu mai crezut". Ma amuz in sinea mea si merg mai departe. Trec pe langa sosire la mare arta, cativa orientaristi ma incurajeaza si ma indrept spre postul 7. Aici, din nou din cauza vitezei ratez prima intrare, si fac un mic ocol care ma costa cam un minut. Incerc sa recuperez spre 8, dar urcarea ma omoara, asa ca reduc simtitor viteza. Inima sta sa imi sara din piept. Cobor usor, traversez terenul de fotbal, iau si postul 9 si incet incet ma apropiu de sosire. Nu am mai gresit, doar ca nici nu am mai putut alerga la capacitate maxima. Ma clasez pe locul 21, cu un timp de 25 minute, asta in ideea in care campionul balcanic, Ionut Zinca a facut cam 15 minute :) Asta e! Mai stau un pic la sosire, dupa care merg sa ma schimb. Venim la premiere si aplaudam castigatorii.

II day - long distance

A fost greu tare. Aproape peste puterile mele. Am pornit greu, ma simteam destul de rau dupa ce halisem un sandwich destul de dubios. Pana in primul post, fac eforturi serioase pe urcare. Dupa o mica ezitare, il iau si merg spre 2. Aici fac un mic ocol, urc in plus vreo trei curbe de nivel, dupa care il vad mai jos. Spre 3 fac o greseala monumentala. Urc in creasta, cobor in vale, si apoi ma distrez din nou pe o urcare accentuata plina de pietre. Trag de mine pana aprope sus, dupa care cobor pe o limba de poiana si incerc sa intru in desis, sa caut groapa. Nu stiu nici in ziua de azi cum am reusit sa cobor pe piciorul din dreapta si nu pe cel din stanga. Gresesc foarte mult, ma repun la fel si gata concursul pentru mine. Merg totusi mai departe. Oganizatorii fac o prostie in postul 7 si pun codul de la postul 8. Ma tot intreb cum am reusit sa trec de 7 si sa dau in 8, dar nu fac foarte multe mofturi si ma intorc la 7, pe care il caut de innebunesc.
Ma opresc si ma uit din nou pe harta. De data aceasta citesc descrierea de pe harta si nu cea de pe mana. Pe harta codul era O.K. Deci eu, eram bine acolo in postul 7. A fost picatura care a umplut paharul. Merg totusi si in 8 si ma hidratez. In timp ce beau cele trei pahare de apa stau si cuget ce sa fac. Ma hotarasc sa merg mai departe, desi aproape ca aveam 100 de minute pana acolo. Parcurg sistematic urmatoarele cinci posturi si vad ca ceasul imi arata ca am alergat aproape doua ore. Ma hotarasc sa abandonez. Nu-mi sta in caracter sa renunt asa usor, dar mi-am spus ca: ale jacta est!
La sosire ma schimb rapid si astept premierea. Sportivii se perinda pe podium, si eu fac planuri pentru la anul :)

III day - middle distance

Mi-a placut traseul, si pot sa spun ca sunt relativ multumit. Am invatat cate ceva pe parcursul traseului. Am invatat ca daca sunt atent si ma concentrez pot sa merg bine. Am invatat ca daca fac efortul sa alerg constant, fara schimbari bruste, si sa intind pasul cat mai mult faci un timp foarte bun. De asemenea am invatat, ca pe final nu trebuie sa ma relaxez niciodata. Pana in postul 13 am avut un timp bun, cam 36 minute, asta in ideea in care cel de pe 3 de la campionat avea cam 31 minute. Pe final dupa cum spuneam, nu m-am mai concentrat, eram si super obosit si am gresit destul de grav. Aproape 10 minute. La sosire am avut un gust foarte amar, pentru ca totusi pana in postul 13 facusem o cursa buna.
Unul dintre organizatori, cand ma vede ma intreaba unde m-am accidentat. Ma uit nedumerit la el, si imi spune ca pe obrazul drept sunt plin de sange. Eu nu am simtit nimic pe traseu. In fine, merg sa ma spal, fac o baie adevarata in raul Cavnic, apa rece ma revigoreaza si ma schimb. Stau si la premiere si ma gandesc ca totusi am alergat bine astazi.

IV - day stafeta

Aici am fost doar spectator. Au facut stafeta doar loturile balcanice. Am stat si am privit efortul concurentilor. La seniori, romanii ne-au oferit un mare cadou, iesind campioni balcanici. Stafeta de aur a fost compusa din Mutiu, Bogya si Zinca. Meritul cel mai mare il are, zic eu, Mutiu care a facut un efort supraomenesc sa termine, deoarece dupa start s-a accidentat teribil de rau. S-a impiedecat de o bariera, citea harta din alergare, si la un moment dat s-a trezit ca da de beton. Si-a zdrelit genunchiul, palmele, busola a spart-o. Ce mai, era grav tare. Ii apreciez vointa de fier, si ma gandesc ca orientaristii sunt altfel plamaditi. Mai darzi, mai puternici, mai hotarati. Mutiu a venit de pe traseu pe locul 2, la o distanta de 15 secunde de primul. In rest ce sa va spun, junioarele de 20 de ani au venit si ele pe unu, juniorii au venit pe podium.
A fost fain. Dupa traseu, s-a pornit dezmatul, imbracati sau nu in costum de baie foarte multi au facut baie in Mogosa. Popic a avut grija sa le bage la apa si pe bulgaroicele si pe sarboaicele care se limitau doar sa ne priveasca. Ce mai, a fost un show total. La premiere galeriile se intreceau in sustinerea celor de pe podium.

In loc de concluzii

Din punctul meu de vedere a fost un concurs frumos. Cu mici exceptii organizatorii au reusit sa se achite onorabil de responsabilitati. Sportivii au fost in mare forma si au tras de nebuni in padure. Ma gandesc ca la anul sa le calc pe urme. Deja mi-am facut un program de pregatire pentru urmatoarele sase luni. Sper sa reusesc sa-l si respect. Si dupa cum spune mica placuta magnetica de pe frigiderul meu "toate visele devin realitate daca ai curajul sa le urmezi", sper ca ala anul sa ajung si eu acolo unde consider ca mi-e locul. Numai bine tuturor si sa ne vedem sanatosi in octombrie la Campionatul pe echipe si la cel de noapte.

TranSilva Trophy

2008-08-25T13:16:00.006+03:00

A mai trecut un concurs. O competitie frumoasa, cu 3 zile de orientare, doua harti noi si sportivi din mai multe tari. Padurea destul de alergabila, traseele tehnice cu multe posturi, cu lungimi mari si cu diferenta de nivel mai mult decat suficienta. Concursul s-a desfasurat in zona Clujului, in padurile din apropiere.

First day - middle distance

A fost un traseu frumos, 5,85 km, 225 m nivel si 17 posturi. Padurea a fost frumoasa, alergabila in proportie de 80 %, singurul dusman a fost caldura sufocanta. Prea cald pentru un astfel de traseu. Am pornit pe la final si am mers destul de bine. Pe ultima parte a traseului, din pacate, am cedat fizic, prin urmare mi-am redus mult viteza de deplasare. Am facut 62 minute, mai slab cu 20 fata de castigator. Stiu doar ca pe ultimul km, mai mult m-am tarat de dezhidratat ce eram. La sosire am primit doar un pahar cu apa, lucru care m-a enervat teribil. Noroc ca aveam in masina o sticla de gatorade, asa ca nu a fost o problema prea mare.

II day - long distance WRE

It was so long :) - 10,8 km, 425 m nivel si 28 posturi. A fost foarte greu, la un moment dat am crezut ca abandonez, insa am strans din dinti si am continuat sa merg mai departe. Sectiuni mai mult sau mai putin alergabile, ce traversau desisuri, poieni, relief framantat, vai mai mai mult sau mai putin adanci. Din pacate vai seci, nu ca la Predeal unde puteai sa bei apa in voie. Un singur punct de hidratare, care era in post, iar eu l-am cautat unde era desenat pe harta. Am depus un adevarat efort de vointa si am terminat pana la urma traseul, pe un onorabil loc 4. Ca timp am facut foarte mult, 154 minute, exagerat chiar si pentru mine. Am constientizat din nou ca sunt slab pregatit petru astfel de curse, si mi-am propus ca la anul sa ma pregatesc mult mai bine.

III day - long distance

A fost egalare de timp. S-au cumulat rezultatele de pe cele doua etape, primul clasat a plecat in minutul zero, iar urmatorii au pornit la diferenta de timp fata de primul clasat. Primii trei au fost in carti la categoria mea, ceilalti am pornit la o ora diferenta. Am gresit mult, in primele doua posturi aveam deja un timp de aproape 50 de minute. Gandul abandonului imi tot dadea ghes, insa pana la urma m-am incapatanat sa termin. Oboseala mi-a dat serios de furca si de data aceasta. Cert e ca am terminat si acest traseu, desi l-am facut mai mult contrar vointei mele. Pe cumulat pe cele 3 etape am venit pe un binemeritat loc V, asta in conditiile in care a doua zi au abandonat vreo cinci sportivi.

Una peste alta a fost un concurs reusit, organizatorii s-au ridicat si de data aceasta la nivelul asteptarilor. Urmeaza Campionatul Balcanic si Campionatul National, care vor avea loc in Maramures, incepand cu 3 septembrie. Sper ca pana atunci sa-mi revin din oboseala care parca numai nu vrea sa ma paraseasca :)

Mentor Silva Cup

2008-08-18T08:13:00.004+03:00

A fost si Cupa Mentor Silva. 3 zile de orientare, sprint, medie distanta si lunga distanta. Un concurs bun, padure interesanta, alergabilitate relativ buna. Multi concurenti, inclusiv cei de la armata care sa afla in cantonament de pregatire la Predeal, vreme buna, chiar prea calduroasa, si mult entuziasm.

Vineri - sprint - parcul Sinaia

Startul era programat la ora 5 PM, insa pana la urma s-a dat in jur de ora 7. Concurentii faceau misto ca se merge pe nocturna si nu avem frontale. Una peste alta intru si eu in start, am avut minutul 47, si pornesc cu o usoara strangere de inima. Sovaiesc pe primii metri, ca ma asteptam sa dau peste postul K, dar ma repun repede si incep sa dau drumul la alergare. In postul 3 ma prinde Zinca cu un minut si mergem impreuna pana aproape de postul 5. Aici gresesc, nu vad intrarea in stanga, si imi spun ca nu sunt bine. Zinca parca intrase in pamant si se asternuse o liniste mormantala. Alerg in dreapta in speranta sa vad vreun concurent insa in zadar. Ma alearga vreo 3 caini periculosi, care dupa cate am observat eu, tare ar fi vrut sa muste din carnea mea, si gata haosul. Ma repun foarte greu, dupa vreo 7 minute, timp foarte pretios intr-o proba de sprint. Asta e, revin in postul 5 si dau drumul la alergare cat pot. Nu prea ma lasa muschii, probabil ca resimt noaptea dormita partial si cele aproape 10 ore de condus. Pana la sosire nu am mai gresit, insa o urcare m-a lasat fara aer si am fost nevoit sa ma opresc. Am sosit in spate tare, dar ma bugur ca am scapat nemancat de fiorosii caini :)

Sambata - medie distanta WRE

Startul a fost la 10:30. Am pornit ultimul la categoria mea si am mers destul de relaxat. La start nu ma simteam tocmai in apele mele insa pe parcurs mi-am mai revenit. Nu am putut alerga nici de data aceasta la capacitate maxima. Am facut doar vreo doua greseli, una destul de mare pe final, din lipsa de concentrare. Pe ansamblu a fost relativ bine. La sosire nu pierd vremea, ma schimb rapid si ma indrept spre Brasov, ca aveam treburi urgente. Clasamentul m-a speriat putin. Zinca a facut 33 minute, iar eu vreo 60.

Duminica - lunga distanta

Traseul de duminica a fost de 9,4 km cu 350 m nivel. Cred ca au fost vreo 23 de posturi, iar sectiunile au fost destul de tehnice. In mare parte am parcurs traseul cu Popic care m-a ajuns la un moment dat cu 3 minute. Am alergat amandoi destul de incet, am baut apa din parauri de fiecare data cand treceam peste vreo unul, si am incercat sa nu alergam in plus :) M-a epuizat fizic traseul, iar aproape de postul 22 am trecut pe langa un izvor cu apa cristalina. A fost ispita mea cea mai mare. Nu am ezitat si dupa ce am baut apa pe saturate mi-am bagat capul in izvor sa ma racoresc. Am pierdut cateva minute bune, dar nu mai conta nimic in momentul acela. Timp final 114, 05 minute, un timp relativ bun. Trec cu vrderea ca s-a castigat cu 80 si ceva, si ma felicit ca totusi am facut o cursa buna.

Una peste alta, a fost un concurs frumos. Am regretat doar ca nu am putut alerga cum am vrut, caldura a fost un mare dusman si crampoanele mele cele noi m-au jenat de moarte. Asta e!
Urmeaza Transilva Trophy la Cluj, un alt concurs adevarat!Si mai sunt doar 5 zile :)

A inceput numaratoarea inversa...

2008-08-07T14:16:00.003+03:00

Mentor Silva Cup - foot orienteering WRE

Weekendul viitor, plec la Predeal, la cupa Mentor Silva, etapa WRE (World Racing Event), si sincer abia astept sa ma masor din nou cu adversarii mei. Sunt foarte curios ce progrese am reusit sa fac in ultimele doua luni :) Acum ca mi-am cumparat si crampoane nu mai am nici o scuza sa nu vin in primele locuri :)
Vor fi trei etape, sprint - in parcul de la Sinaia, medie distanta -Timis, Trei Brazi - WRE, si lunga distanta Trei Brazi - Poiana Secuilor. Sper sa fie un concurs reusit.Vom vedea peste putin timp, ca doar numaratoarea a inceput deja.

Campionatul National de OMTB

2008-08-04T08:04:00.006+03:00

A trecut si Campionatul National de orientare pe mountain bike. Au fost si bune au fost si rele, cert este ca s-a terminat. Din pacate nu am reusit sa-mi ating obiectivul, dar ma consolez cu ideea ca am fost foarte aproape de locul trei. Mai putin de 2 minute. Vorbesc de prima zi :)

Vineri- etapa de sprint

Ajung in jur de ora 4:30. Lumea incepe sa se adune. Startul; se amana pentru ora 5 si ceva. Cu mic cu mare ne indreptam la start. Pornesc cam al saselea si am un stres ca in spatele meu vine un biker bun de la Cluj. Accelerez pana in postul K si imi dau drumul pe coborare pana in parc. Respir usurat ca nu am fost ajuns. Pedalez din greu pe aleiile din parc, franez de la 30 km la ora sa nu dau peste niste zanatici care se plimbau de-a latul aleii, si ma indrept spre postul doi care era langa Muzeul Etnografic. Cobor prin Campul Tineretului si ma afund un pic in mlastina, totusi nu pierd foarte mult timp. Parcurg sistematic urmatoarele posturi, si am doar o ezitare la ultimul post deoarece credeam ca mai am de parcurs cateva posturi. Harta era destul de aglomerata, dar pana la urma m-am descurcat. Clasament final: Toth Zoltan, Tamas, Pop Andrei si eu pe IV. Ma enervez ca ratez podiumul la mai putin de doua minute, dar ma consolez cu ideea ca si maine e o zi.

Sambata - lunga distanta

Padurea Sindrestiului. Casmarul meu de sambata. Am venit din padure foarte dezamagit si extenuat. Am fost nevoit sa abandonez pentru ca am facut trei pene. De primele doua m-a scapat Putiu, insa cu a treia nu am mai avut ce face.
La start sunt foarte increzator, pornesc in tromba spre postul unu, si constat ca mi-am pierdut pe drum camera de rezerva. Imi spun ca poate nu fac pana, asa ca merg mai departe. Pana in postul 5 am mers fara greseala. Din pacate aleg o varianta buna pe harta, dar gresita pe teren. Intru intr-un desis foarte urat, cu copacei mici cu spini care nu s-au sfiit sa-mi sfasie carnea si de data aceasta (instantaneu mi-am adus aminte ca am patit acelasi lucru in Ungaria), strang din dinti si continui. Mare greseala. La un moment dat ma hotarasc sa ma intorc, insa numai nu mai gasec iesirea. Ma brazdez de toata frumusetea pe piciopare si brate, si ma colorez foarte frumos in rosu. Cand dau sa ies ma intalnesc cu Putyu, Tamas si Vlad si ii intorc din drum. Alegem o varianta ciudata, iesim de pe harta si cu chiu cu vai ajungem in postul 6. Aici ne oprim si incepem sa dezbatem probleme serioase. Hop si Totyi in spatele nostru cu Vlad, care la un moment data ramnasese in urma pentru ca a avut pana. Ne strangem toti cinci, si mergem spre postul 7. Vlad ma atentioneaza ca s-ar putea sa am pana pe spate. Continui pana in postul 8 si de acolo coboram la un drum de tara. Putyu imi sugereaza sa facem pana. Are ele petice asa ca ne oprim sa rezolvam problema. Ramanem doar eu, Tamas si Putyu. Ceilalti doi ne-au lasat undeva intre postul 7 si 8. Mergem la schimb de harta si punct de hidratare. Ma enervez ca nu este apa de loc, salvamontistul spunandu-ne ca a avut doar doua sticle cu apa. Injur de nervi, deoarece nu mai aveam nici in bidon apa. Si ca sa fie totul complet, mai fac o pana pe fata de data asta. Putyu, din nou bunul samaritean, o doctoreste. In zona postului 2, dupa schimbul de harta, ezit si ma gandesc ca ceva nu e in regula cu zona. Ma aflu in zona postului si nu il gasec. Cei doi iau hotararea sa se intoarca la ultimul reper, ii las sa mearga si eu merg mai jos. In spate imi striga Putyu: " Ai grija sa nu faci pana!". Si ca un facut la un km mai jos, iar fac pana pe spate. Aceasta a pus capac, asa ca ma dau jos de pe bike si ma indrept spre sosire. Ajung foarte dezamagit de concurs si ma consolez si de aceasta data ca si maine mai am o sansa, desi eu mizam pe etapa de azi.

Duminica - medie distanta

Apa sarata - zona relativ buna pentru mountain bike. Pornesc in forta, iau primul post si spre al doilea cineva pedaleaza din greu in spatele meu. E Totyi, care luase startul cu 3 minute inaintea mea. Ma gandesc ca daca m-ar tine muschii as veni cu el si as lua locul intai, insa conditia mea fizica lasa mult de dorit. Il las sa mearga, si imi stabilesc propriul ritm. Apare si greseala la postul 3, unde ii prind pe vreo 3 adversari. Spre postul 4 trag o tranta de toata frumusetea, ma ridic cu greu si continui. Pana la final nu am mai gresit, doar ca nu prea mau mai tinut puterile. Am terminat pe locul 6, dupa un adevarat efort de vointa si o serioasa cura de urzici. Toata ziua m-au usturat picioarele, dar m-am gandit ca e spre binele meu :)

In loc de concluzii

Una peste alta a fost un concurs interesant. Daca stau sa ma gandesc bine, locul 4 este onorabil, avand in vedere ca m-am apucat de mountain-bike numai de anul acesta din mai. Stiu doar ca mai am mult pana sa-i ajung pe cei de pe podium, vorbesc de pregatirea fizica. Mai vedem la anul care pe care :)

Campionatul National de OMTB

2008-08-01T09:30:00.001+03:00

Astazi incepe campionatul national de orientare pe mountain bike. Trei zile de adrenalina :) Astazi e proba de sprint in zona Valea Rosie, maine - lunga distanta la Sindresti si poimaine medie distanta la Apa Sarata. La seniori, unde concurez si eu se vor alinia la linia de start mai multi bikeri profesionisti. Mizez pe faptul ca ei nu stiu atata orientare ca si mine. Abia astept sa vad cum va fi :)