Campionatul National de Noapte si Echipe

Plopeni (orasul pentru pentru care alerg) a gazduit aceasta editie de Campionat. 29-31 mai, zilele de concurs. Lume multa, atmosfera faina inainte de plecare, ma refer de atmosfera de la hotel, caci la start lumea era cam dezumflata. Plouase toata ziua, era frig, si una peste alta startul s-a amanat vreo jumatate de ora. Incep sa tremur de frig, deoarece aveam doar un tricou subtire pe mine, mai alerg pe ici pe colo si in sfarsit dupa minute bune de asteptare pornesc pe traseu. Aveam minutul 3 si stiam ca am sa fiu deschizator de partii, cel putin la inceput. Il prind pe Pasol, cu 3 minute, care se incapatana sa gaseasca primul post, si o luam la fuga spre urmatorul. Triunghiul bermudelor e putin spus, cert e ca busola o luase de tot razna, nivelul si vegetatia nu pusca de nici o culoare si asa mai departe. Ma repun greu, si la final dupa o scurta analiza cu Irina constat ca ea avea 10 minute avans in fata mea in cel de-al treile post. Important e ca nu renunt, strang din dinti si trag tare. Merg bine, alerg la mare arta si termin cu un timp de 81 de minute, sub 10 pe mie, la un concurs de noapte, unde nici macar caroiajele nu se vedeau, relieful era ciudat, si... toate pisicile erau negre :)
Ma felicit totusi pentru timpul obtinut si imi spun ca nu a fost atat de rau cat putea sa fie :))

Campionatul pe echipe - ziua 1

Ziua cea mai lunga! Pornesc incet sa nu fac gafe, merg bine, si incep sa accelerez. Imi spun ca nu am mai facut demult o astfel de cursa si ma ambitionez sa vin cu 7 pe mie. Obiectiv aproape atins pana spre ultime doua posturi, cand alerg la limita inconstientei, calc cu piciorul drept intr-o groapa, glezna mi se duce, se aude un parait infricosator, si in momentul urmator cad secerat la pamant. Ma dau de doua ori peste cap, ma ridic rapid mai alerg doi metri si cad din nou la pamant. Atunci am realizat ca pentru mine concursul a luat sfarsit. Aveam o entorsa de toata frumusetea, si pana la finish ma tarasc cum numai eu stiu, si mai fac cam o jumatate de ora. Pacat! Chiar era o zi faina!

A doua zi nu am mai alergat. Totusi m-am prezentat la start, am luat harta si am pornit pe traseu asa accidentat cum eram. Doar ca mergeam la pas. Dupa 7 minute de plimbare, ma intalnesc cu Alin care se intorcea din padure, pentru ca se accidentase si el. Stam la povesti vreo 5 minute si ne intoarcem. Eu oricum aveam aparatul de fotografiat la mine. Facem poze, si dupa ceva vreme merg spre sosire, si ma plantez in ultimul post pentru imortalizarea clipelor :) Fac niste poze faine, si glumesc constructiv cu Minoiu, Leana, Relu si Alexandrescu. Ma amuza faptul ca batalia pentru lotul de juniori e mare, ca acesti oameni distinsi inca nu au reusit sa faca etape de selectie echitabile, ca lipiciul e la mare cautare si se califica doar un om tehnic care trage dupa el gasca de alergatori care il asteapta in padure, ca nu exista solutii, etc. Eu cu mintea mea nevinovata si pura :), le-am oferit niste variante, insa nu prea cred ca o sa tina cont de ele. Sincer mi se cam rupe de problema juniorilor, care din punctul meu de vedere, e cam cea mai slaba generatie, si asta nu din vina lor, ci pentru ca nu s-a gasit inca un om care sa stie sa ii antreneze la nivelul care se practica. Cine stie, poate pana la urma se va gasi. Eu stiu vreo doi care ar face treaba buna, insa din pacate nu-i lasa nimeni!
Asta este!


Distractia cu glezna m-a costat ceva. Sunt in a opta zi de pauza si a sasea de tratament de acupunctura. Sper sa imi revin cat mai repede si sa ma apuc de alergat, ca sincer sa fiu nu mai am stare! :)